Citatul zilei

Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert – Paulo Coelho

Citatul zilei

Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că râmâi sub apă – Paulo Coelho – “Manualul războinicului luminii”

Hoţii îţi cer banii sau viaţa; femeile le vor pe amândouă – Samuel Butler

Citatul zilei

Nu este lucru înţelept să spui: “voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie – trăieşte azi. – Martial

Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară – Paulo Coelho                                                           

Am luat “Fabrica de Furnici” la SDC de februarie

Şi a avut loc şi ediţia de februarie a Schimbului de cărţi. Imagini şi filmuleţe de la eveniment, se găsesc aici.

Au fost prezenţi: Lilişor şi Laurenţiu, Călin şi Violeta, Graţian, Radu Mihai, The FUA, Designerul şi Florentina. De această dată, am schimbat locaţia. Chiar dacă eram obişnuiţi cu Casa del Caffe, cum era planificat iniţial – încă la ora 15.10 nu era deschis, astfel că ne-am îndreptat spre Kado Cafe. A fost o întâlnire drăguţă. Am dus cartea mea şi a lui Coelho (care nu a trecut deloc) şi am luat “Fabrica de Furnici” a lui Răzvan T. Coloja, pe care abia aştept să o citesc şi să scriu despre ea!

Ne revedem în martie!

SDC de februarie

Lilişor, organizatoarea Schimbului de Cărţi – Oradea, ne anunţă că următoarea întâlnire, adică ediţia de februarie a acestui eveniment, va avea loc duminică, 7 februarie, de la ora 15.00 la Casa del Caffe.

Voi aduce cu mine “Manualul Războinicului Luminii” de Paulo Coelho.

Zahir

Am ajuns la parcurgerea şi celui de-al treilea roman al lui Coelho (menţionez că prin mâna mea au mai trecut “Alchimistul” şi “Manualul Războinicului Luminii“).

Despre Zahir am auzit foarte multe. Mi-am dorit să o citesc nu din prisma notorietăţii ei, ci fiindcă, acum ceva timp, cineva drag îmi spunea că mi-o dedică. Abia azi, am înţeles sau cel puţin tind să cred că înţeles, ce se ascundea, în fapt, sub mesajul lui.

Nu aş vrea să fac un review al cărţii (nu este un lucru care îmi place să îl fac sau la care mă pricep), cu atât mai mult cu cât se găsesc o grămăda, graţie GOOGLE, însă ţin să remarc sentimentele pe care le mi le-a generat lectura acestei cărţi. Asociind-o într-o mare măsura şi cu “Eat. Pray. Love“, m-a dus din nou cu gândul spre acea viaţă la care visez de atâta timp. O viaţă ca un lung şir de călătorii, o scriitoare, romancieră şi adesea poetă, o casă cu vedere la mare şi o familie reuşită. Inevital, au survenit întrebări precum: “De ce oare nu luptăm pentru visele noastre şi ne plafonăm, ne mulţumim cu rutina zilnică şi nu facem nici cel mai mic gest pentru a ieşi din anonimat?”.

Cartea nu este una ieşită din comun, de altfel este chiar una foarte obişnuită şi în stil propriu Coelho, extrem de facilă şi adresată oricui. Ba mai mult, povestea cărţii este mai degrabă povestea fiecăruia dintre noi. Zahir este acea obsesie, ideal, pe care cu toţii îl urmăm, iar drumul spre el poate fi asociat cu un drum de auto-cunoaştere.

Pe scurt, despre Zahir, via HUMANITAS: “”Zahir, romanul lui Paulo Coelho, este povestea unui scriitor care descoperă că, având totul, e posibil să nu-ţi mai rămâna nimic. Protagonistul cărţii este un romancier răsfăţat de soartă şi de public. Trăieşte în inima Parisului, sub lumina reflectoarelor. Dar Esther, soţia lui, ziaristă şi corespondentă de război, dispare într-o fostă republică sovietică. Răpire? Asasinat? Nimic din toate acestea, ci o criză existenţială, din care Esther încearcă să iasă în compania unui prieten misterios şi mult mai tănăr.”

Cu Zahir, multe din întrebările existenţiale mi-au reapărut în minte. Încep să mă pregătesc tot mai mult de momentul în care voi scrie o carte cu adevărat (departe de ceea ce reprezintă EFEMERIDE). Nu pot să uit însă nici de tentativa mea (de altfel neterminată) de a scrie un roman în urmă cu aproximativ 10 ani. Se dorea a fi o dramă-thriller, care a ajuns doar la un număr de 40 de pagini. Mult timp după aceea, am vrut să îl continuu, dar am tot amânat momentul. Cert este că atunci când voi simţi că o pot lua din loc, va fi unul de tipul celor scoase de Elizabeth Gilbert sau chiar Paulo Coelho.

Manualul Războiului Luminii

Spuneam într-un post mai vechi că suntem consideraţi generaţia devoratoare de Coelho. Ei bine, dacă aşa stă situaţia, am luat la rând o altă carte a lui şi anume “Manualul Războiului Luminii” (prima carte de-a lui pe care am citit-o este “Alchimistul”). De altfel, mi-am propus ca măcar o dată pe săptămână să citesc o carte nouă. Manualul acesta al lui Coelho, este în fapt un şir lung de cugetări, în care m-am regăsit de cele mai multe ori. Este o lectură plăcută şi accesibilă oricui.

Conform Humanitas, cartea se descrie în felul următor:

“Manualul războinicului luminii este o culegere de gânduri filozofice şi poveşti care îi vor încânta pe căutătorii de pretutindeni.

Un războinic al luminii nu-şi petrece zilele încercând să joace rolul pe care i l-au ales alţii. Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul ascultând provocări; el are un destin de implinit. Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele, dar îşi cunoaşte şi calităţile. Un războinic al luminii face întotdeauna tot ce-i stă în puteri şi aşteaptă acelaşi lucru de la ceilalţi. Ştie că şi cea mai îndepărtată stea din Univers se oglindeşte în lucrurile din jurul lui.

Manualul războinicului luminii este o invitaţie pentru fiecare dintre noi să ne trăim visul, să acceptăm incertitudinile vieţii şi să ne ridicăm în întâmpinarea destinului nostru unic. În stilul său inimitabil, Paulo Coelho ne ajută să descoperim războinicul luminii din noi.

În scurte pasaje pline de inspiraţie, suntem invitaţi să pornim pe calea războinicului: cel care apreciază miracolul de a fi in viaţă, cel care accepta eşecul şi cel a cărui căutare îl face să devină ceea ce doreşte să fie.”

Prin această carte, autorul a reuşit să îmi releve câteva din calităţile Războinicului Luminii. Bună carte!

E la doi paşi de noi …

Cei mai în vârstă ar spune despre noi, cei puţin mai tineri, că suntem generaţia devoratoare de Coelho. Se poate că da.

Recunosc însă că eu am citit doar un roman de-al lui şi anume “Alchimistul”, care mi-a plăcut mult. Coelho este genul de autor care nu are un public ţintă căruia i se adresează. El este accesibil oricui, fiindcă dezvoltă o lectură facilă, uşor digerabilă şi foarte plăcută. Poveştile pe care le descrie pot fi ale mele, ale tale, ale oricărui cititor. Continuând pe această linie, mărturisesc că de mult timp îmi propun de să îmi achiziţionez şi volumul “Zahir”. De altfel, cineva spunea că îmi dedică acea carte.

Enunţam într-un post anterior despre faptul că mulţi oameni se grăbesc atunci când decid să îşi întemeieze o familie şi realizează mai devreme sau mai târziu că nu au ales persoana potrivită pentru ei. Ca atare, ajung să caute iubirea în alte părţi. Unii nici nu îşi imaginează că, în ciuda faptului că au căutat-o atât de mult, este în fapt atât de aproape de ei. Aşadar, la această idee se referă Coelho în “Zahir”.

Pot spune că mă simt parte a acestei poveşti. O pot confirma de altfel. Căutăm atât de departe fericirea, când ea se află la doar un pas de noi. Când ai parte de ea, nici măcar acel dor de ducă nu ţi se mai pare puternic. Totul ia o cu totul altă întorsătură, iar planurile ţi se modifică în mod radical. Nici nu îţi vine să crezi că tot ceea ce îţi planificaseşi se schimbă pentru că tu ai găsit acel ceva, care ţi-era mai aproape decât ai fi crezut nici chiar în visele cele mai frumoase …

2 motto-uri

Am regăsit nişte motto-uri foarte frumoase ale scriitorului Paulo Coelho, pe care le voi reproduce în cele ce urmează:

1. “Când vrei ceva, tot universul conspiră pentru ca tu să obţii ceea ce doreşti” 
2. “Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară.” (bine ar fi 🙂 ) 

M-au pus pe gânduri, mai ales în situaţia în care mă aflu de câteva zile, se potrivesc perfect …

Alchimistul – de Paulo Coelho

În sfârşit am citit cartea asta. De altfel, cineva (acel cineva drag) mi-a dedicat-o cândva. Mi-a dat de înţeles că în ea voi găsi răspunsul atâtor întrebări ale mele. Şi am fost suprinsă …

De mult am auzit de capodoperele lui Coelho. Am încercat să citesc mai multe, dar niciuna nu m-a captivat precum ALCHIMISTUL. Într-o descriere făcută cărţii, pe Wikipedia, Madonna spune într-un interviu dintr-o revistă germană Sonteg-Aktuel: Alchimistul este o carte frumoasă despre magie, vise şi comori pe care le căutăm tot timpul altundeva şi constatăm că se aflau deja sub nasul nostru.

Exact aşa e. Din păcate ne dăm seama mult prea târziu ce comoară avem lângă noi. Uneori realizăm atât de târziu, încât devine irecuperabilă.

Aceia dintre voi care nu aţi citit-o încă, v-o recomand din suflet.