[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 20-26 martie 2009]
Este imposibil ca cineva care se uită la ştiri să n-o fi remarcat pe Mirela Vaşadi. Fata cu bucle, ţinută elegantă, voce caldă şi aşezată este, dacă aţi uitat, din Oradea! S-a născut în Oradea, a lucrat aici pentru mass media locală, pentru Mc Donald’s, a absolvit două facultăţi (Facultatea de Drept – Drept Administrativ, Universitatea din Oradea, respectiv Facultatea de Sociologie, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca) şi, de câţiva ani, a ajuns la Bucureştide unde o vede toată ţara. A lucrat la Radio Sonvest, corespondent BBC World Services, Pro TV Oradea, Antena 1 Oradea, Pro TV Cluj-Napoca şi respectiv N24 Bucureşti. În prezent este prezentator de ştiri şi redactor la Realitatea TV din Bucureşti. A fost un drum cu urcuşuri şi coborâşuri, dar în final a ajuns acolo unde îşi dorea. Mirela Vaşadi este una dintre orădencele care reprezintă cu succes oraşul nostru în Bucureşti. Despre cum şi-a început cariera, ce înseamnă munca într-o televiziune în Bucureşti, despre familie şi cei dragi, dar şi despre dorul de oraşul natal, toate acestea le aflăm de la Mirela Vaşadi, invitata specială din această săptămână. Citatele din primele întrebări sunt de pe siteul Realităţii TV: www.realitatea.net.
„Am vrut să devin inginer de aeronave, dar am luat lecţii de actorie. Am abandonat proiectul.” De ce?
Pentru că nu s-au „aliniat planetele” în mod favorabil. Admir tot ceea ce ţine de tehnică, fără descoperirile şi înţelepciunea inginerilor nu ne-am fi dus mai departe de gura peşterii şi am fi avut aceleaşi îndeletniciri primitive. Nimic din tot ce-i în jurul nostru nu ar fi existat. Cursurile de actorie au reprezentat o perioadă de mari căutări din adolescenţă; o modalitate de a mă exprima în dialogul cu mine şi cu ceilalţi.
“Mi-am dat seama că vreau să le vorbesc semenilor pe calea undelor. Radioul mi-a deschis drumul jurnalismului. Şi, de aici, au început marile provocări profesionale”. Te rog să detaliezi. În plus, cum descrii experienţa de la Radio Sonvest? (presupun că ai aflat de lansarea blogului radioului: http://radiosonvest.wordpress.com )
Când am început să lucrez în radio, tocmai terminasem facultatea. Era în vara anului 1995. Aveam vise multe, dar experienţă în presă mai deloc. Dar au fost câţiva oameni, apropiaţi sufletului meu, care m-au ajutat din prima clipă: Cristian Tabară, Mariana Bejan, Lulu Cremeneanu şi colegii de la tehnic. M-a bucurat lansarea blogului unui radio care nu mai exista. Am căutat fotografii şi scrisori din acea perioadă şi le-am postat pe blog. La Radio Sonvest am avut colegi minunaţi şi mulţi ascultători inteligenţi.
Cum decurge o zi de muncă la televiziune?
La fel ca în orice redacţie de ştiri dintr-o televiziune naţională. Sunt sute de oameni care lucrează non stop pentru ca telespectatorii să fie informaţi în orice moment. Reporterul este unul din principalii constructori ai ştirilor. El are informatia la prima mână. Aceasta este editată, produsă, împachetată şi, de cele mai multe ori, analizată pe toate părţile. Realitatea TV este, pe bună dreptate, o fabrică de ştiri. Şi avem cele mai bune echipe de jurnalişti, producători, analişti politici – economici – sociali. Alături de ei mă simt împlinită profesional.
Ai plecat de mulţi ani din Oradea. Cum ai descrie viaţa în Bucureşti?
Este aşa cum o vedem cu toţii la televiziune sau în descrierile din ziare. Aglomerată, agitată, cu un puls ridicat, dar extrem de poluată. Adică, asemeni multor capitale ale lumii. Doar că Bucureştiul nu are frumuseţea, curăţenia, infrastructura, mirajul sau arhitectura unor capitale precum: Praga, Budapesta sau Stockholm. Oraşele din România nu sunt încă pregătite să îmbrace o haină nobilă.
Locuind în Bucureşti şi trăind printre cei mai buni oameni de media din România, poţi să ne spui care îţi sunt prieteni, de la cine ai avut de învăţat sau care sunt cei mai aroganţi gazetari ai noştri?
De învăţat am încercat să învăţ de la fiecare om de presă pe care l-am cunoscut. Şi am avut zeci de invitaţi în jurnale, în ediţii speciale sau în breaking news, cu care am dezbătut sute de subiecte. Toţi sunt jurnalişti de excepţie. De aceea, părerea lor e importantă pentru a acoperi o temă, mai ales când informaţia este recentă şi de mare interes. Timpul presează orice eveniment media. Ai timp extrem de limitat pentru documentare, nu ai voie să intri în detalii care ar plictisi telespectatorul, dar nici să-l abandonezi nelămurit. Aşa că trebuie să echilibrezi orice discuţie. Televiziunea lucrează cu imagini şi, tocmai de aceea, cursa pentru a surprinde toate evenimentele în derulare este ca o probă de 110 metri garduri. Este o provocare intelectuală să analizezi o ştire cu Cristian Tudor Popescu. Deşi mulţi întrezăresc un strop de aroganţă în atitudine sau în discursul său, domnul Popescu stăpâneşte foarte bine discursul jurnalistic şi radiografiază, de cele mai multe ori, incisiv şi sângeros realitatea politică şi socială a lumii în care trăim.
Povesteşte-ne o întâmplare care îţi aduce aminte cu drag de Oradea.
Sunt mai multe întâmplări. Şi toate, pe vremea când lucram la PRO TV Oradea. Lui Călin Ardelean, producător ştiri, vreau să-i mulţumesc că m-a ajutat să mă formez ca om de televiziune. Şi tuturor colegilor din PRO TV Oradea, alături de care am petrecut în redacţie sau pe teren, atâtea zile, uneori şi nopţi de filmări, atâtea week-end-uri şi sărbători. Acei ani îmi vor rămâne cu drag în suflet.
Te-ai mai întoarce în Oradea pentru a lucra?
Suntem atât de mobili în acest secol, încât ne putem muta aproape în orice loc. Important este să ne găsim calea şi chemarea!
De câte ori apuci să te întorci pe acasă? De cine ţi-este dor dintre cei de acasă (poţi enumera familie, prieteni etc)
În Oradea ajung de 2-3 ori pe an. Aici locuiesc, în continuare, părinţii mei şi fratele meu cu familia lui. Iar prezenţa mea în oraşul natal urmăreşte, de fiecare dată, acelaşi circuit al vizitelor la rude, prieteni, vecini. În general, sărbătorile le petrec în Bucureşti. Însă, de Sfintele Paşte reuşesc să fug din capitală. Eu sunt romano-catolică şi, în fiecare an, caut un loc cu o încărcătură spirituală pentru această mare sărbatoare.
Dacă ar trebui să alegi între o carieră în televiziune, radio sau presă scrisă, care ar fi opţiunea ta şi de ce? Stabileşte, de asemenea, şi un top 3, în ordinea preferinţelor.
Mă simt ca la aplicarea unui chestionar pentru un sondaj de opinie. Toate cele 3 domenii îmi sunt dragi. Am inceput în radio şi am avut câteva colaborări şi în presa scrisă. Acum muncesc în televiziune. Nu ştiu ce oportunităţi pot apărea în anii următori.
Presupunând că ai avea şansa să te întorci în timp, cel mult pentru o zi, care zi ai alege-o şi cum ţi-ai fi schimbat viitorul?
Mulţi ani m-am gândit ce decizie dezastruoasă am luat atunci când am ales să lucrez în Antena 1 Oradea. A fost o perioadă oribilă, din punct de vedere profesional. După câteva luni de la angajare mi-au înjumătăţit salariul şi după un an m-au dat afară. Fără explicaţii. Ulterior, mi-am dat seama cine a stat la baza deciziei de a mă concedia. Lucreaza în continuare în acel trust. Dar nu pe mine m-au lovit ci pe părinţii mei, pensionari, care au fost nevoiţi să mă întreţina o bună bucată de vreme. Eu tocmai începusem a doua facultate şi, timp de un an de zile, am fost şomer. Însă, iată, s-a dovedit că plecarea mea din acel mediu şi toate consecinţele ei, au dus, în final, la dezvoltarea mea profesională. În alt mediu jurnalistic, unul profesionist!
Te-ai gândit vreodată să-ţi schimbi look-ul? Sau ce altceva ai schimba la tine?
Stiliştii de la Realitatea Tv mi-au propus de-a lungul timpului unele schimbări. Una a fost chiar radicală: mi-am vopsit părul blond. Dar după aproape 2 ani s-au gândit că o prezentatoare de ştiri cu părul lung, blond şi cu bucle e prea mult. Aşa că am revenit la culoarea mea naturală şi am tăiat consistent din lungime. Ştirile impun decenţă, nu spectacol de cabaret.
Care crezi că sunt avantajele unei femei care îmbrăţisează o carieră în mass-media? Cineva îmi spunea la un moment dat, la o şcoală de jurnalism pentru tineret, că pentru o femeie este mult mai uşor să fie jurnalist decât pentru un bărbat, fiindcă îşi poate folosi toate atuurile. Tu cum priveşti această afirmaţie?
Neargumentată. Încărcată de complexe sau frustrări. Acel/acea cineva are date statistice care să justifice o asemenea afirmaţie? Pentru că eu am o listă lungă care poate dovedi contrariul. Discutăm de jurnalişti profesionişti, nu? Iar pe această listă supremaţia aparţine bărbaţilor.
Mulţi cred că o femeie frumoasă este o femeie proastă, că frumuseţea nu poate fi combinată cu inteligenţa. Şi totuşi există excepţii de la regulă. Privind din perspectiva cazului tău, care sunt argumentele tale pentru care această teorie nu este valabilă ?
Există în lumea această atâtea femei frumoase şi înţelepte încât teoria poate fi construită doar de personaje care au piedici de adaptare sau de reuşită. Oameni care nu au preocupări reale sunt dispuşi la a lansa astfel de teorii. Şi nu vorbim aici doar despre frumuseţile văzute în reviste sau pe micul/marele ecran. Dacă am studia şi ne-am preocupa mai mult, am afla că trăiesc printre noi femei: medici, cercetători, profesori, avocaţi, artişti, ingineri; femei foarte frumoase, de un rafinament remarcabil şi, desigur, inteligente.
Există un preţ pe care trebuie să îl plătim pentru „celebritate” să îi spunem aşa ? În sensul că, dacă îţi merge bine pe plan profesional, poţi avea succes şi în cel sentimental ? Ţie cum îţi merge din această privinţă ?
Nu cred că se potriveşte cazului meu. Şi asta pentru că nu sunt o „celebritate”. Eu sunt doar un jurnalist de televiziune, care lucrează împreună cu o echipă vastă de profesionişti. Şi, întâmplător, sunt unul dintre purtătorii de mesaje care se văd şi la TV. Atâta doar că noi avem o expunere vizuală mai intensă în comparaţie cu alţi oameni de presă. Celebritatea înseamnă mult mai mult! În România e prost înţeleasă … Dar asta e tema altor dezbateri.
Regreţi ceva din ce ai făcut, dar ceva ce nu ai apucat să faci?
Ce folos să ai regrete? Îmi asum nesăbuinţa trecutului şi perspectiva viitorului.
Ce înseamnă pentru tine timpul liber şi cum ţi-l foloseşti? Ce hobby-uri ai?
Vara merg pe munte. Nu în plimbare, cu telecabina, ci pe trasee veritabile. Şi încerc, în fiecare an, să explorez locuri noi. Vacanţa trecută am fost în Montenegro, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Slovenia şi m-am oprit tocmai la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon (Franţa).
Ai vreo formaţie preferată sau poate vreun solist preferat? Care este cântecul care te descrie cel mai bine?
Piesa care descrie cel mai bine lumea în care trăim este: ”Miracle” a lui Roger Waters (Pink Floyd). Voi reveni cu drag la Budapesta să urmăresc marii artişti, aşa cum sunt Roger Waters sau David Gilmour. Mi-aş fi dorit, de asemenea, să fi avut şansa de a-l urmări în direct, pe scenă, pe Cat Stevens. Retragerea lui mult prea timpurie, ne obligă să-i ascultăm doar înregistrările.
Dacă nu erai Mirela Vaşadi, erai … ? (numeşte o femeie celebră, din toate timpurile, în locul căreia ai fi vrut să fii).
Marie Curie.
Având deja o experienţă bogată în media, atât cea locală, cât şi cea naţională, ce sfaturi ar primi de la tine cei care îşi doresc o carieră în acest domeniu ?
La sfaturi toţi se pricep. Cred că e important să găseşti în viaţa poteca potrivită şi să nu te aventurezi în locuri periculoase, dacă nu ai echipamentul de protecţie. Măcar o coardă şi lanterna care să-ţi lumineze drumul.
Care ar fi mesajul tău pentru cei de acasă şi pentru orădeni, în general ?
Că mă mândresc cu Ardealul şi cu oraşul în care m-am născut.
Loredana este și mămică și în această perioadă le lipsesc și lor, foarte mult călătoriile. Este unul din cei mai faini oameni pe care îi poate avea o agenție de turism în Oradea. Pentru ei, la fel ca pentru toată industria de turism, este o perioadă de încercare.
efemere sunt lucrurile pe acest Pământ, am aflat cât de mici suntem deși distrugem mult, și mai mult, am învățat că trebuie să fii cu capul bine pe umeri, să fii optimist și să crezi în tine.
Multeee… în primul rând mersul la munte, la pădure, mi-e dor de turele cu bicicleta și activitățile sportive afarăăă (că m-am săturat de parchet). Apoi întâlnirile cu cei dragi, cu familia, cu prietenii… Mi-e dor de întâlnirile tete-a-tete cu clienții și de poveștile lor din călătorii, de zâmbetele lor, mi-e dor să fac oamenii fericiți, să le ofer vacanțe memorabile și nu să le dau vești proaste în legătură cu vacanțele la care sperau de atâta timp.
Turiștii adevărați rămân tot turiști, vor călători în continuare
pentru ei călătoria rămânând un lucru esențial în viața lor. E adevărat că probabil își vor schimba destinațiile. Unii vor prefera să fie mai aproape de casă, să meargă în destinațiile turistice din țară, alții vor merge peste hotare, dar în destinații mai ”sigure” precum Grecia sau Croația. În această vară multe depind de cum se organizează țările de destinație și de câtă siguranță oferă turiștilor.
EFEMERIDE 