De ce am să votez roşu?

Azi o să scriu, din nou, despre politică.

Înainte de a începe, trebuie să spun că am să mă adaptez stilului recomandări (de altfel e şi cel pe care îl recomandăm în Zile şi Nopţi), pentru că este util. Despre experienţa mea Lexus am scris într-atât încât ar crede unii că am fost plătiţi să facem asta. Nu, doar ni s-a dat şansa de a testa un produs de calitate.

În postul de azi, voi oferi câteva motive pentru care am să votez cu ROŞU de astăzi într-o săptămână.

1. Să trăiţi bine! aşa ne promitea actualul preşedinte al României în urmă cu 5 ani de zile doar pentru a-i acorda votul de încredere. Atunci l-am votat şi am sperat în mai bine. Însă ne-a demonstrat contrariul. Deci, în acest an nu va mai primi încrederea mea în el. Din doi rămâne unul. Roşu.

2. Pentru că pe plan local, PSD este condus de domnul Ioan Mang, pentru care, personal, am un respect deosebit. La fel şi pentru ai săi. L-am susţinut şi în urmă cu un an de zile, la fel voi face şi acum.

3. Pentru că tot pe plan local, TSD este condus de Emilian Pavel, care mi-a fost coleg de şcoală timp de mulţi ani. În plus, am fost nu doar colegi, ci suntem şi prieteni foarte buni. De asemenea, părinţii lui sunt deosebiţi (mă refer şi la domnul Florian Pavel, membru al acestui partid)

4. Pentru că tot pe plan local, există câţiva membri de partid pe care îi îndrăgesc sau apreciez. Aici aş îndrăzni să îi nominalizez pe doamna Lia Pop şi fiica ei, Ina, respectiv Ana-Maria Tiron (secretar PSD). Uneori chiar şi Bogdan Hossu, fiindcă ar vrea să ajute tinerii locali.

5. Pentru că Mircea Geoană a ciocnit cu toţii invitaţii – printre care şi eu – la o nuntă la care am participat în luna septembrie. Chiar dacă a fost un gest doar de imagine, mi-a plăcut.

6. Pentru că în trecut (prin 2003-2004), PSD şi TSD de la nivel naţional au ajutat mult studenţii, prin alocarea de fonduri pentru diverse activităţi şi manifestări organizate exclusiv pentru ei. Pot spune cu certitudine acest lucru, fiindcă am “simţit” pe pielea mea. Erau mult mai multe activităţi pentru studenţi în acea perioadă şi mult mai calitative. În timp, fondurile ne-au fost reduse puţin câte puţin.

7. Pentru că bunicii mei sunt fericiţi că li s-a mărit pensia, graţie PSD-ului, susţin ei. Iar pentru mine, bunicii sunt foarte importanţi. Sunt cei care mă susţin în tot ceea ce fac şi chiar îmi încurajează părinţii să aibă mai multă încredere în mine.

8. Pentru că l-am votat pe Crin Antonescu din motivele exprimate într-un post anterior, fiindcă ştiam că la rândul său îl va susţine pe Mircea Geoană în cel de-al doilea tur.

9. Pentru că nu vreau ca viitorul preşedinte să fie promovat de Guţă.

Acestea sunt motivele importante pentru care voi alege roşu. Deşi votul este secret, uneori trebuie să oferim motive pentru care am făcut alegerile pe care le-am făcut.

Sper ca după 6 decembrie să trăim cu adevărat mai bine, pentru că conform doctrinei social-democrate, totul se axează pe om şi nu pe bani. Sper din suflet să fie aşa, iar tinerii cu potenţial să nu mai căute pretexte pentru a pleca din ţară, ci să reuşească aici, în ţara lor, în care s-au născut, crescut şi învăţat. Dacă însă lucrurile nu se vor schimba, sunt liberi să plece.

De ce am ales un crin?

E drept că nu am votat din prima cu cei roşii, fiindcă ştiam că, în fond, tot cu roşii voi vota. Ştiu că nu se vor supăra pe mine, ba chiar vor înţelege de ce, imediat. Aşa că m-am gândit să le ofer şi celor galbeni un vot.

Şi de ce am făcut asta:

1. Pentru că domnul llie Bolojan a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu în revista Zile şi Nopţi. L-am descoperit, în primul rând, pe omul Ilie Bolojan.

2. Pentru că Anca Sas mi-a oferit un interviu bun. Şi fiindcă e o drăguţă!

3. Pentru că acela care mi-a salvat viaţă în urmă cu aproape 20 de ani este tot PNL-ist. Este vorba despre dr. Gheorghe Carp.

4. Pentru că domnul meu diriginte, Dorel Tifor, este membru al acestui partid.

5. Pentru că îl apreciez pe domnul Orlando Balaş, care şi dumnealui mi-a oferit un interviu de nota 10.

6. Pentru că domnul Eduard Hellvig mi-a spus odată: “Un mesaj pentru prietena noastră Alina Gâdoiu <<You will never walk alone>>”, şi la vremea respectivă vorbele lui au însemnat foarte mult pentru mine.

7. Pentru că domnul Crin Antonescu i-a adus pe Holograf la Oradea şi a fost unul dintre cele mai bune concerte româneşti la care am participat vreodată.

Există deci câteva  motive pentru care am vrut să dau un vot pentru galben. Dar în final, tot roşu voi alege. Pentru că trebuie. Pentru că am respect faţă de câţiva lideri locali. Crinii s-au ofilit, am rămas cu 4 trandfiri, din care aleg trei. Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte …

România noastră cea de toate zilele

Deşi îmi displace tot mai mult să vorbesc despre politică şi pentru că subiectul GUVERN a fost super-dezbătut în această zi, nu pot însă să nu omit o vorbă veche din bătrâni: “Ţara arde şi baba se piaptănă”. Exact această frază i se potriveşte lui Băsescu, care azi, la Cluj-Napoca, în jurul orei 12.00 juca hora, în timp ce miniştrii PSD-işti îşi dădeau demisia pe capete. Asta e ţara în care trăim, o ţară în care, cu adevărat, peştele se împute de la cap. În opinia mea, nimic nu mai merge bine. Cu atât mai puţin în Oradea, oricât ne străduim.

Numai scandaluri, numai cuvinte precum: criză economică, criza politică, incendii, accidente etc auzim zi de zi. E inadmisbil aşa ceva. Pot spune că am văzut câteva ţări şi unele o duc muuuuult mai bine ca noi, altele sunt pe acelaşi nivel ca noi, dar mai rău ca noi încă nu am apucat să văd. Sunt sigură că se poate şi mai rău, dar tind să cred că ne poate fi mult mai bine.

De ce suntem ţara care ne ocupă tot timpul? De ce pentru o ştampilă pentru o diplomă trebuie să aştepţi săptămâni întregi? De unde atâta birocraţie? Atât sictir? Atâtea feţe triste în jurul nostru? Oare chiar mai există acel soare de după ploaie, aşa cum se tot vorbeşte?

Cică peste aproximativ 40 de ani, vom avea salarii europene. Cu un simplu calcul, peste 40 de ani voi avea 65 de ani – dacă voi mai trăi până atunci, dacă trecem şi peste sfărşitul lumii şi alte preziceri -, adică o vârstă la care nu va mai avea probabil atâta relevanţă salariul pe care îl iau cei tineri. Poate pentru o pensie bunicică ar merită să mai trăiesc, însă când auzi că un fost profesor, intrat acum la pensie, are 1600 de RON, în condiţiile în care timp de 40 de ani a predat, a fost dirginte şi mentor pentru zeci de generaţii, şi în plus a cârmuit şi un colegiu prestigios timp de 7 ani, ţi se face lehamite. În ce ţară trăim? Într-una în care ne lăudăm şi ne batem cu pumnul în piept că mărim pensia cu 2%? Păi suntem de mirul lumii! La o pensie de 1000 de ron, o creştere de 2% înseamnă 20 de ron! Ce să faci în ziua asta cu 20 de ron? Să trăiască ei cu mărirea asta şi să renunţe la toată bunăstarea lor şi să îi ajute pe cei nevoiaşi. Hai sictir, vorba anonimului din Ferentari (“prietenul” meu drag).

La fel se poate vorbi şi despre actualele salarii. Oameni capabili şi competenţi sunt subapreciaţi de către angajatori şi ajung să îşi caute joburi prin străinătate sau se orientează spre companii multinaţionale, pentru că acestea cu siguranţă supravieţuiesc şi în vremuri mai grele.

În final, singura întrebare care îmi vine acum în minte: când va fi mai bine? Închei cu un citat: “O să fie bine … dar altundeva”

PSD sau PDL?

Dacă Elena Băsescu, cu cele 3 şi ceva procente obţinute la aceste alegeri, s-a reînscris în PDL şi PDL obţinuse 30, 5 procente, iar PSD 30,8 procente, înseamnă că PDL a învins nu? Asta dacă facem un simplu calcul matematic. Povestea este similară cu cea de la parlamentare, când PSD erau convinşi că ocupă locul întâi şi de fapt PDL au luat-o în faţă.

Nu vorbesc pe nimeni de rău, sunt apolitică, chiar dacă am participat la campania electorală a PSD şi din când în când particip la activităţile lor. Dar asta nu înseamnă că sunt un simpatizant. Ce este drept că au câţiva oameni capabili, dar ca peste tot sunt şi foarte multe ciurucuri şi oameni care nu fac nimic, dar se aşteaptă să le cadă totul din cer. Au pretenţii de funcţii, dar ei nici nu ştiu purta un dialog. Am fost sinceră până la capăt. Oricum, ei îmi ştiu părerea. Dar cred că aşa este în orice partid. Sunt oameni buni şi oameni incapabili.

Blogul meu nu este nicidecum un blog politic sau care vizează subiecte politice, dar, din când în când am tendinţa de a mă întreba ce înseamnă mai bine pentru cei mulţi? Cum adică, împreună suntem în familie? Nu pricep. Cu ce mă ajută pe mine, un simplu cetăţean, toate aceste sloganuri?

Eu nu vreau să simt binele pe care ei îl promit, dar vreau să cred că au şansa alţii să se bucure de binele lor. Cei care au cu adevărat nevoie. Cei care nu pot răzbate pe propriile puteri. Cei cu probleme. Sunt oare politicienii suficient de bine pregătiţi să se lovească de problemele românilor?

Adio EUROPARLAMENTARE …

… politicieni, UE vă aşteaptă cu braţele deschise!

Conform primelor statistici, PSD ocupă locul I, iar imediat după vine PD-L. Restul partidelor se află la o distanţă ceva mai mare decât acestea două. Oricum, televiziunile, radiourile şi presa vuiesc, se bat să dea primii ştirile. Eu nici nu m-am uitat la TV să aflu. Le-am dat votul, să se bucure din plin de votul meu şi al celorlalţi şi să facă treabă bună la BRUXELLES, numai să nu ne facă de râs.

Să fiţi bineveniţi!

Curiozitate

Am o curiozitate: oare ce poate discuta primarul Ilie Bolojan (PNL) cu subprefectul Claudiu Pop (PSD) în văzul tuturor şi anume la Lotus Center sub cupolă ? 🙂

Cine ştie oare? Aşa curioasă sunt …

„Rotiseria politică” cu Daniel Meze

 

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 26 decembrie 2008 – 8 ianuarie 2009]

Cu câteva luni în urmă, lansa o emisiune pentru tineri, în care subiecte tabu erau aduse în prim plan. Treburile nu au mai mers conform planului şi s-a întors să modereze emisiuni politice. De profesie este politolog, fiind absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi ale Comunicării, dar a ales jurnalismul politic. Daniel Meze este unul dintre tinerii jurnalişti locali, care îmbină radioul cu televiziunea. Astfel că munca de la radio a transpus-o la TVS, în nou-relansata televiziune. I-a „rotit” pe politicienii locali în întreaga campanie electorală şi acum le dă calificative. Ca de final de campanie… Deşi jurnalismul presupune imparţialitate, recunoaşte că are câteva simpatii în cadrul partidelor locale. Şi mai presus de toate, declară că peste ani şi-ar dori să fie şi el unul dintre politicieni …

În urmă cu câteva luni, povesteam cu tine despre o emisiune care nu are nicio legatură cu politica: „Oradea fără perdea”. Ce s-a întâmplat între timp cu emisiunea? De ce nu a mai mers?

 „Oradea fără perdea” a fost o emisiune erotică care avea şi un caracter educativ. Era o producţie externă TVS-ului, de la care cumpăram spaţiu de emisie. Am reuşit să fac împreună cu colega mea, Ioana Iuhas, un mini-serial de zece emisiuni, în primăvara acestui an şi am fost mulţumit de ceea ce am putut să fac în condiţiile tehnice date. De ce nu a mai mers? Simplu. Nu am mai primit finanţare de la sponsorii noşri. A fost un proiect interesant, care a început de la o discuţie într-un club, cu Ioana, şi care prin ambiţia şi voinţa noastră a devenit realitate. Nu exclud ideea să îl reeditez în viitor.

 În ciuda acestui fapt ai rămas la TVS, chiar dacă acum au avut loc nişte modificări la nivel de conducere. Emisiunea „Rotisorul politic”, pe care până nu demult o moderai doar la radio, este acum şi la TVS. De ce ai numit-o aşa, ai dori să-i vezi pe politicieni puşi în rotisor şi fripţi la foc mic?

 Încă din momentul în care colegul meu de breaslă, Florin Budea, nu a mai realizat emisiunea „Versus” la TVS, am avut discuţii cu domnul Florin Ardelean despre posibilitatea ca TVS să găzduiască emisiunea mea politică de la Radio Transilvania: „Rotisorul politic”. Proiectul a rămas în stand-by din cauza campaniei electorale şi urma să fie derulat din decembrie. Chiar înainte de terminarea campaniei electorale am vorbit cu Oana Mudura, noul manager TVS, care a fost de acord cu ideea emisiunii, a avut încredere în mine şi mi-a dat undă verde. „Rotisorul politic” este o emisiune cu atitudine, unde invitaţilor li se adresează întrebări incomode. Nu voi peria pe nimeni, indiferent de partid, iar celor care nu mă consideră obiectiv, le transmit să mă analizeze după ce se uită la emisiunile mele. Stiţi cum se spune… „după roadele lor îi veţi cunoaşte”.

 Se zvoneşte că ai fi un fan declarat al Partidul Democrat-Liberal (PD-L). Cum comentezi această afirmaţie, mai ales că fostul şef Florin Ardelean şi-a dovedit apartenenţa din plin? Şi în acest context, ai avut conflicte cu celelalte partide ?

 Nu sunt fanul nimănui, eventual am anumite simpatii ca şi orice om. Pentru toţi care mă consideră „fan PD” îi invit să mă judece în urma emisiunillor pe care le voi realiza. Sper ca pe viitor să lansez o carte de interviuri politice şi o carte cu toate editorialele scrise de mine. Cei care au nelămuriri în privinţa mea vor fi liberi să analizeze ce am scris, cum am abordat emisiunile şi pe cine am avut invitat. Mai este o categorie de „papagali” care mă consideră „fan PD” din simplul motiv că nu sunt „fan PNL” şi „fan Bolo”… nu este un raţionament care să stea în picioare. Nu am fost niciodată pe statul de plată al Primăriei sau al vreunei instituţii publice şi nici nu am primit bunuri imobile de la acestea…

Cum ţi s-a părut campania electorală? În opinia ta, care partid a avut cea mai reuşită campanie şi care din ele cea mai slabă?Şi totuşi, nu ţi s-a părut o campanie slabă ?

În Bihor a câştigat UDMR-ul, lucru confirmat de faptul că au patru mandate de parlamentari. Campania PNL a lăsat mult de dorit în Oradea unde s-a mers doar pe imaginea lui Bolojan, pe biserica penticostală şi pe câţiva preoţi ortodocşi. Chiar şi Cornel Popa a criticat campania PNL din Oradea. PD-L a pierdut în judeţ, dar a recâştigat electorat în Oradea, dar per total PD-L Bihor nu şi-a revenit după localele din vară. Despre PSD aş avea un singur comentariu, nu a câştigat niciun colegiu din cele 13 şi ironia sorţii este că cel mai aproape de a câştiga un colegiu a fost Mihai Bar. UDMR a fost cel mai bun, iar cel mai slab PSD, asta dacă nu punem la socoteală PRM şi PNG. Hai să spunem că a fost o campanie neprofesionistă şi neatractivă pentru electorat.

De ce ai ales jurnalismul politic, în defavoarea politicii în toată regulă? Ai accepta să intri în politică, şi dacă da, în ce condiţii?

Eu am terminat Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, specializarea Ştiinţe Politice şi Facultatea de Ştiinţe Juridice – specializarea Drept. Sunt adeptul intrării în politică a persoanelor care au în spate o carieră profesională şi care au dovedit ceva în viaţa lor personală. În acest moment am multe planuri profesionale şi personale de realizat, dar nu exclud, pe viitor, intrarea mea în politică. Însă la un nivel care să corespundă cu realizările mele profesionale.

 Cum te aştepţi să evolueze televiziunea TVS şi ce aşteptări ai de la aceasta, în ceea ce te priveşte?

TVS va evolua cum va dori noul patronat. Oana Mudura ştie ce înseamnă televiziunea şi sunt convins că va ridica standardul TVS-ul din punct de vedere provesional.

 Identifică o calitate şi un defect de-ale tale, pe care le crezi cele mai importante.

Ca şi defecte o oarecare lipsă de modestie şi puţină aroganţă, dar nu exagerată. Despre calităţi … îi las pe alţii să se pronunţe.

 Ce sfat le dai tinerilor care vor să urmeze o carieră în politică sau jurnalismul politic. Dar politicienii, ce sugestii ar primi de la tine ?

Tinerilor vreau să le transmit să se înarmeze cu principii şi valori. Aşa vor putea construi ceva sănătos şi de perspectivă. Politicienilor le cer să fie oameni de stat, să reprezinte ţara, judeţul, oraşul sau comunitatea cu demnitate şi onoare, adică să nu mai fure şi să lase ceva în urma lor.

Talent de artist (II)

Senatorii de Bihor văzuţi de Ştefan Postol.

În ordine:

1. Cseke Attila (UDMR)

2. Popa Cornel (PNL)

3. Mang Ioan (PSD)

4. Filip Petru (PD-L)

Concluzii electorale

Din toată această nebunie cu schimbările de situaţie, din faptul că încă partidele stau cu sufletul la gură pentru a afla rezultatul final, pe plan local mă bucură un lucru. Faptul că orădenii le-au dat peste bot PNL-iştilor. 

Gheorghe Carp, Mircea Mălan, Eduard Hellvig sau Smaranda Scridon, spre exemplu, şi-au creat o campanie în jurul primarului Ilie Bolojan, trăind cu marea speranţă că aceia care au votat PNL în primăvară, vor vota candidaţii PNL şi câteva luni mai târziu, la uninominale. V-aţi cam înşelat!

Nu s-au gândit că cele 6 luni la cârma Primăriei au fost dezămăgitoare pentru cei care au crezut în ei. După câteva măsuri luate de Bolojan imediat după ce a fost învestit în funcţie, şi aici mă refer spre exemplu la tăiatul fondurilor pentru tineret, ei au aşteptat să fie din nou votaţi. Chiar dacă în unele colegii au obţinut locul I, per ansamblu PNL a pierdut în Oradea. Lumea a crezut în ei în urmă cu câteva luni, dar acum am rămas cu un gust amar. Aici mă încadrez şi eu.

Mă bucur că în colegiul nr. 4 de exemplu, Mihai Groza (PD-L) i-a învins pe PNL-işti, deşi nici chiar fostul primar nu se aştepta la un scor atât de bun. Supărat că nu a câştigat alegerile pentru primărie din luna mai, Groza a intrat în această cursă doar la solicitarea partidului. Acum, se poate mândri cu scor peste aşteptări.

De asemenea, mă bucur că PSD la nivel local a obţinut un rezultat foarte bun, spre deosebire de alţi ani. Aici chiar am putea spune că s-a mizat foarte mult pe candidat, nu pe partidul din care face parte. 

Aştept cu nerăbdare rezultatul final. Cine sunt cei 13 ?

Politicieni on-line

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 14-20 noiembrie 2008]

de Aina Gâdoiu

 

În vreme de campanie, politica se face în stradă, alături de oameni. La întâlnirile adhoc, politicienii încearcă să afle problemele cu care se confruntă orădenii. Desigur, nu este singura modalitate, dar este cea mai eficientă pentru o comunicare directă. Politicienii au şi o altă alternativă, iar aceasta o reprezintă Internetul, mai exact site-urile sau blogurile personale. Cu siguranţă, blogul a devenit un mod foarte eficient de comunicare cu oamenii şi, totodată, singura soluţie tehnică la îndemâna tuturor, pentru a putea transmite un mesaj aşa cum îl doreşte autorul. Mă voi referi aici doar la site-urile locale recente, nu la cele celebre ale lui Ion Iliescu sau Elenei Udrea… Tot mai mulţi politicieni bihoreni şi-au făcut apariţia în mediul virtual, pe această listă intrând câţiva membrii PD-L, PNL sau PSD, pentru Senatul României: Gheorghe Carp (PNL) www.senatorcarp.ro, Ioan Mang (PSD) www.ioan-mang.ro, respectiv pentru  Camera Deputaţilor: Eduard Hellvig www.eduardhellvig.ro, Mircea Mălan (PNL) www.mirceamalan.ro, Mircea Matei (PD-L) www.colegiul7.ro, Octavian Bot (PD-L) www.octavianbot.ro  sau Lia Pop (PSD) www.liapop.ro.

O parte dintre aceste pagini web sunt realmente profesioniste. Mă întreb dacă, după 30 noiembrie, lucrurile vor mai fi la fel, adică câte dintre aceste site-uri vor fi continuate şI câte vor ajunge părăsite, ca vestitul blog al lui Ilie Bolojan… În sfârşit, există cel puţin o excepţie negativă. Un exemplu în acest sens este, din păcate, site-ul dnei Smaranda Scridon, candidată pentru Senat din partea PNL, accesibil la adresa: www.scridonsmaranda.ro.  Există câteva probleme şi anume: fonturile diferite sau dimensiunile de text oscilante. Totodată, utilizarea diacriticelor în texte este inconstantă, stricând imaginea unei femei meticuloase, cum o ştim pe şefa Finanţelor bihorene. Problema cea mai mare este însă aceea că pagina nu a fost

optimizată pentru cel mai important motor de căutare – Google – fiind aproape imposibil de găsit printr-o căutare firească gen „Smaranda Scridon“. Trist pentru imaginea unei persoane bine pregătite, care este şi analist programator! Aşa se întâmplă dacă te zgârceşti să apelezi la profesionişti, preferând să apelezi la apropiaţi… Oricum, timpul nu e încă pierdut şi, până pe 30 noiembrie, lucrurile se mai pot îndrepta!