Despre FITO, Meedea’s boys si alte piese

Deşi au trecut zile bune de când Festivalul Internaţional de Teatru Scurt şi-a rămas bun de la Oradea, amintirile lui încă ne copleşesc.

Recunosc, că personal nu am avut ocazia de a participa, însă colegii mei Qubiz-işti au fost la destul de multe piese, astfel că am reuşit să obţin atât un articol despre Medeea’s boys, cât şi câteva recenzii frumoase despre alte piese din cadrul festivalului. Şi am redescoperit nu doar nişte oameni tehnici, cât şi nişte oameni sensibili, pasionaţi de artă.

„Medeea’s boys”, jucată cu trup și suflet, ambele la vedere

De Cristian Horgoş

“Drama argonautică a Medeei și a lui Iason, mai exact a celui mai teribil caz de pruncucidere din literatură și legendă, s-a jucat vineri seară, la Oradea, într-o versiune modern-fantezistă închipuită de dramaturgul Ionuț Sociu și regizorul Andrei Măjeri și pusă în scenă de tinerii actori ai trupei Apollo111  București.
Piesa a debutat în stil Drugs, sex & rock’n roll, cu un limbaj “carnal-carnaval” apropiat de cel al militarilor moderni din zonele de conflict.

Stilul absolut fără perdea, gen Medeea’s playboys, a introdus brusc asistența în anti-camerele erosului patologic, triind totodată din spectatorii care n-au fost atenți la avertismentul oficial că spectacolul nu are deloc un limbaj “erotically correctly”…

Imediat după prima scenă, jucată într-un bar “flower power”, povestea reîntâlnirii argonauților câștigă progresiv substanță și mesaj freudian, de la replică la replică. Aparent dezinvolți și dispuși să-i aducă ofrandă lui Eros, junii argonauți vădesc însă, rând pe rând, fiecare în felul lui, că sunt bântuiți de mrejele Medeei, o tânără sugestiv prezentată în sinopsisul piesei ca și “castratoarea de bărbați”.

Dar însăși condiția bărbatului e extinsă temerar spre androginitate, într-o expediție exploratorie ce amintește de călătoria corăbiei Argo, în sus spre izvoare, în căutarea lânii de aur ca simbol al fericirii supreme. Doar că argonauții Apollo111 își explorează și excită periculos izvorul adânc-interior de tenebre, având ca resort principal erosul. Dispus, în stilul unui mascul alfa, să recadă în mrejele lui Eros, Iason o respinge pe Medeea. Aceasta nu-i iartă însă că o dată cu ea, îi respinge și copiii pe care-o are cu ea, și ca pedeapsă finală îi sacrifice sângeros. Jucată într-o versiune androgină, într-o oscilație incitantă între bărbat și femeie, tragică dar și dominantă, Medeea se dovedește prea complexă și asupritorie, aproape imposibil de înțeles de către bărbații pur-hetero.

Întrupată (sau evocată?) chiar de către unul din junii argonauți, Medeea întinde o capcană psihologică eventualilor spectatori oripilați de curentul gay.

Însă cheia în care e jucată Medeea face mai degrabă trimitere la unul din cele mai provocatoare mituri ale umanitatății: mitul androginului.

Pentru a transmite asta, eroii piesei joacă cu sufletul dezgolit, oferit absolut la vedere. Iar pe alocuri, inclusiv cu trupul. Însă hora grecească încinsă de argonauți în stilul nudității practicate de atleții eleni la Olimpiadele antice mai degrabă se vrea a fi un dans purificator și solidar, un dans oarecum disperat al rezistenței masculine împotriva feminității extreme, auto-devorante. Remediile sunt comico- înduioșător de iluzorii. Argonautul inspirat de Esculap își îndeamă camarazii amputați psihologic de Medeea să vină la clinica lui, unde “în două săptămâni vă pun pe picioare”. Orfeu se anesteziază cu solo-uri de chitară electrică, în timp ce shoturile de tărie se reiau ritualic în decursul piesei ca pseudo-remediu “traditional” împotriva afecțiunilor de inimă albastră.
Cu speranța, oricum șubredă și amăgitoare, că au reușit să-și amelioreze sindromul medeeian, argonauții se despart cu un salut singergic și ștregăresc:

Ne vedem, ne auzim, ne mirosim!

---

Janka

” O piesă pe care nu o voi uita prea curând, un documentar impresionat despre ororile regimului nazist trăite de tânăra Janka, dar și de milioane de evrei captivi în lagarele de concentrare timp de aproximativ 5 ani. Janka ne povestește momentele teribile prin care a trecut ea împreună cu familia ei, dar și viata de după această perioadă îngrozitoare.

O piesa de rezonanţă mai ales într-un oraş ca Oradea care a avut, din nefericire, astfel de destine deopotrivă fragede si tragice, precum al Evei Heyman (Anne Frank al Grosswardein-ului) “

———————————————————————————————————————————

Avalanşa

“A fost fantastic! Impresionantă piesa Avalanşa. O piesă aparte şi datorită faptului că spectatorii sunt pe scenă în mijlocul acţiunii. O piesă în care am regăsit multe din zdruncinările societăţii moderne chiar dacă acţiunea piesei se desfăşoară în secolul trecut. Este prezentat şi dezbătut sentimentul fricii care distruge omul, precum şi simbolul judecăţii, cine are dreptul să judece şi de ce? O piesă care clar merită vazută/trăită. Pot spune că e de departe cea mai tare piesă de teatru la care am participat până acum. Deosebit şi efortul actorilor în condiţii nu tocmai prielnice de temperatură cu un echipament de iarnă.”

———————————————————————————————————————————–

Suicidal

“Eu am fost la Suicidal, prezentat sub forma un reality show cu şi despre sinucidere, show-ul e format din mai multe scene fiecare prezentând o întâmplare (sinucidere) unele inspirate din realitate altele cu totul fictive, 1/2 sunt mai serioase şi sumbre dar restul amuzante unele chiar hilare. Overall o comedie buna, cu câteva scene geniale.”

——————————————————————————————————————————–

…ESCU

“…ESCU – mi s-a parut o piesa extrem de actuală, chiar dacă premiera a avut loc in 11 decembrie 1933. Piesa are atât comic de limbaj, cât şi de situaţie. Este vorba despre moravurile vieţii politice şi de lupta pentru putere şi obţinerea cu orice preţ a unui post cheie în Guvern – cam ca în zilele noastre. Restul vă las să descoperiţi :p”

Le mulţumesc pentru frumoasele recenzii şi să ne revedem cu bine la următoarea ediţie 🙂

Şi mai trece o vară. Şi vin altele.

Nici nu ştiu când a trecut vara asta. De fapt nici nu reţin să fi avut vreodată aşa o vară. Nu a fost deloc caniculară. A fost mult mult mai cald în aprilie-mai, decât în lunile de vară. Au fost zile întregi cu ploi, zile în care nu îţi prea puteai planifica mai nimic în aer liber.

E aproape toamnă. Mai sunt câteva zile şi intrăm în septembrie. Vine toamna peste noi. Toamna Orădeană cu zilele şi serile ei pline de magie.

Dar până atunci … îmi amintesc de o vară plină de tot felul de emoţii puternice. Fie că au fost din acelea fericite, fie mai puţin fericite.

Pe plan personal, Rai a terminat creşa şi se îndreaptă spre grădiniţă. Iar eu am mai depăşit un stadiu în evoluţia mea. În plan profesional, a fost o vară intensă, care a culminat cu Qubiz Summer Camp, momentul în care am aniversat 10 ani de existenţă ai companiei. Totul am redat aici. A trecut fix o lună de atunci, şi îmi amintesc cu foarte mult drag şi cu foarte multă emoţie. A fost de-a dreptul impresionant. Şi le mulţumesc şi aici celor care au făcut ca această ediţie specială să fie una extraordinară. Se ştiu ei ! 🙂

Sunt într-un moment mai liniştit al anotimpului cald, adică în vacanţă. Am reuşit să văd până acum multe locuri frumoase din judeţ şi împrejurimi. Am urcat dealuri şi munţi A fost tare frumos. Aş vrea să menţionez cu această ocazie gazdele noastre din acele zile: Pensiunea Ana-Irina din Beliş-Fântânele, Vila Vanessa din Arieşeni şi Pensiunea Steaua Arieşului din Albac. Toţi ne-au primit minunat şi ne-au făcut să ne simţim ca acasă. Le mulţumim şi pe această cale.

Am trăit însă şi supărarea de a vedea Fosta Bibliotecă Judeţeană în flăcări şi să o revăd peste câteva zile … parcă tristă. Sau să văd evenimentele din 10 august şi să mă întristez şi să îmi amintesc de tot felul de momente …

A fost o vară ca o viaţă. Cu de toate. Cu bune, cu rele. Din fiecare am mai învăţat câte ceva. Dar de fiecare dată m-am bucurat că am putut merge mai departe. Zâmbind. Cu optimism.

Şi mai trece o vară. Şi va veni alta. Dar până atunci, câte alte amintiri vom mai aduna.

 

Şi chiar dacă vine furtuna, Soarele mereu apare. Mereu.

Cu toţii avem, în viaţă momente grele. Când simţi că orice ai face, nu mai poţi răzbi. Dar, întotdeauna, absolut întotdeauna, apare soarele pe strada fiecăruia dupa astfel de perioade. Deşi, uneori, chiar pare imposibil…

Eu recunosc, a m avut ultimul an, greu, cu foarte multe probleme. Dar nu mă plâng. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea şi zâmbetul să merg mai departe. Şi că am avut atâţia oameni faini, care mi-au fost alături sau care au apărut foarte fain în viaţa mea, fix când era momentul.

Încă retrăiesc Summer Camp-ul (despre care am scris şi eu, şi colegul meu, Darius pe blogul Qubiz), cel care mi-a dat energia de a merge mai departe, de a zâmbi şi de a nu uita să zâmbesc, indiferent de moment sau situaţie.

Au trecut 2 săptămâni de atunci, dar aşa cum mă ştiu, viaţa mi-a fost activă în continuare. Am trecut prin tot felul de peripeţii, dar şi alte multe momente frumoase.

Poate că duminica trecută a fost una ghiniostă rău, dar apoi, a doua zi, am râs când mi-am amintit. Mai întâi s-a terminat butelia fix la 8 dimineaţă, dar am găsit pe cineva care a venit şi a adus una nouă. Mai apoi, la o plimbare întâmplătoare (pe care nu neapărat o doream) în Felix, am primit amendă de circulaţie (eu care never nu iau aşa ceva în Oradea sau altundeva). Iar la revenirea la maşină, ceva mai târziu, maşina nu a mai pornit deloc. Cu ajutor, am reuşit să o aducem acasă. Am avut mult sprijin şi le mulţumesc şi pe această cale (colegi dragi, familie), care au sărit repede în ajutorul meu.

Acum, când mă gândesc, mă bufneşte râsul. Îmi amintesc şi de poliţistul care, abia după ce a completat şi semnat procesul verbal, m-a întrebat dacă am vreo obiecţie, a trecut şi suma de plată. Cumva, dacă negociem … Nu am avut nimic de obiectat, mi-am asumat. Adică, vorba aia ” Prostia şi domnia se plătesc”.  Şi mi-a spus, cumva ca un cadou, “vă dăm cea mai mică amendă, adică 149 lei plătibilă în 48 ore”. Am luat partea bună a lucrurilor, mă aşteptam la ceva mai mult, mult mai mult. La fel de amuzant a fost şi momentul când am plătit (desigur online, prin ghiseul.ro) amenda şi apoi m-am dus să le depun la poliţie. Fără număr de înregistrare, fără nicio dovadă că am depus. Doar… “Sunteţi Alina Popa? Atât doar”.

Am învăţat să încep să zâmbesc mai mult. Şi aici intervin şi mentorii mei din Qubiz, care m-au evaluat frumos în urmă cu 2 zile, şi care mi-au recomandat să văd mereu partea pozitivă din orice întâmplare, şi să zâmbesc mai mult. Iar eu învăţ să fac asta. Şi imi aminteşte mereu de vorbele lui Garcia Marquez :-).

La toate acestea, se adăugă bucuria mea de a fi alături de Qubiz, de mai bine de 7 ani încoace. Le mulţumesc şi pe această cale tuturor celor care mi-au dat feedback în aceste ultimele zile, mulţumesc pentru încredere şi sper să reuşesc să păstrez ritmul şi nivelul de aşteptări.

Şi chiar dacă vine furtuna, Soarele mereu apare. Mereu.

🙂

 

 

 

 

 

Primii 4 ani în Qubiz

Sunt probabil multe evenimente care au avut loc în viaţa mea de la ultima postare (în luna noiembrie a anului trecut, deci mai bine de jumătate de an), dar probabil dintr-un motiv sau altul am decis să le păstrez pentru mine, fără a le face prea multă promovare. Însă sunt anumite lucruri în viaţă de care mi-e drag să vorbesc şi să le împărtăşesc aici pe blog.

Poate fi şi un an de la căsătorie (pe 25 aprilie 2014 am spus DA) sau faptul că ne-am mutat în casa noastră (de nicio lună de zile, fapt care ne-a consumat destul de mult timp), dar mai cu seamă decât atât este un alt moment special pe care de 4 ani încoace îmi place să îl celebrez într-un fel sau altul.

Povestea nu începe cu “A fost odată ca niciodată o fată … ” ci cu prima revedere cu Qubiz în 30 martie 2011, cu cea de-a doua pe 1 aprilie 2011, când am spus DA şi am acceptat să îmi încep o nouă viaţă profesională. Pe 19 aprilie 2011 am devenit efectiv membru al echipei. Au urmat apoi – poate fără să exagerez – cei mai frumoşi, mai buni şi mai plini ani, atât din punct de vedere profesional, cât şi din punct de vedere personal, pentru că fără îndoială aici este mediul unde te dezvolţi nu doar pe o zonă, ci şi pe cealaltă. Pentru că ai atât de multe oportunităţi de creştere, încât tu trebuie doar să fii deschis pentru a le capta şi a le face faţă. Iar eu chiar asta am făcut. Am muncit cu toţii pentru ca o dată cu creşterea noastră să crească şi Qubiz, devenind azi probabil cea mai mare şi mai stabilă firmă de IT software din oraş, la aproape 7 ani de la înfiinţare.

E destul de greu să descrii în cuvinte tot ce a însemnat această experienţă, pentru că este un cumul de sentimente şi momente speciale, au fost atât de mult încât mi-ar lua foarte mult timp să le amintesc pe toate. Dar cel mai bine este să le port în suflet şi să le retrăiesc puţin câte puţin o dată cu această aniversare.

Va fi interesant, în mod cert, momentul despărţirii temporare de Qubiz, pentru că între timp o nouă slujbă va să apară – poate aţi auzit de norma de 24/24 🙂 – astfel că o perioada voi sta acasă, şi totuşi nu departe de acest job, de acei oameni faini, foarte implicaţi şi dedicaţi, şi chiar de clienţii, care, cu precădere în acest an, au venit tot mai mult la noi prin vizite.

Mă bucur că azi am ajuns aici unde sunt şi aştept cu nerăbdare următorii ani. La Mulţi Ani Qubiz! :), la mulţi ani mie cu ocazia acestei aniversări 🙂

Startup Weekend Oradea: o experiență dedicată antreprenorilor orădeni

 29-31 august, Biblioteca Universității din Oradea

În perioada 29-31 august, la Biblioteca Universității din Oradea va avea loc Startup Weekend Oradea, un eveniment ce are ca scop creearea de startup-uri, dedicat exclusiv antreprenorilor orădeni. Qubiz va fi de asemenea sponsor al acestui eveniment, astfel că am avut şi eu şansa de a fi printre “spectatori”.

Evenimentul se adresează celor cu interes în programare, design sau marketing și cu spirit antreprenorial, deopotrivă. Participanții vor avea la dispoziție 54 de ore pentru a ajunge de la idee la produs, folosindu-se de suporturi precum lucrul în echipă, comunicarea și mentoratul.

Conceptul de Startup Weekend vizează crearea startup-urilor în domeniul servicilor și produselor IT & tech. Conceptul a fost implementat în peste 100 de țări, precum și în mai multe locații din România, printre care se regăsesc Timișoara, Iași, Cluj, Brașov, Mureș și acum și în Oradea. Startup Weekend Oradea vine în sprijinul acestora cu mentori și speakeri calificați și cu experiență care vorbește de la sine.

Printre aceștia se numără: Philipp Kandal, Jan Lucaks, David Nagy, Alin Mercheș, Flavius Sărăcuț, Adrian Gheară, Alexandru Roja și lista continuă. Andrei Cosmin Munteanu, unul dintre organizatori, spune despre eveniment: “Va fi un eveniment plin de energie în cadrul căruia tinerii şi nu numai se vor putea afirma.

Vor putea veni cu idei şi lucra în echipe fiind asistaţi de mentori cu foarte multă experienţă.” Participanții vor primi un welcome pack și le vor fi asigurate masa, răcoritoarele și cafeaua pentru întregul weekend. Limba oficială a evenimentului este limba engleză.

Biletele cu discount de tip Early Bird au fost disponibile pana vineri, 1 august. Înscrierile se pot realiza pe site-ul evenimentului: http://oradea.startupweekend.org Organizatorii au dezvoltat o comunitate online pe facebook, care poate fi accesată utilizând linkul: https://www.facebook.com/groups/781557895222857/

Pentru mai multe detalii, persoana de contact este : Andrei Cosmin Munteanu 0758028210/ munteanu.andrei.c@gmail.com

CoderDojo Oradea se extinde

CoderDojo Oradea se extinde. Dornic să înveți să programezi? Ai un laptop și sâmbătă de sâmbătă vrei să fii alături de colegi, prieteni și mentori să înveți să faci site-uri, jocuri și să dezvolți aplicații pentru roboți? Te așteptăm să te înscrii pe pagina noastră de facebook. Totul este gratuit.

CoderDojo este o miscare open source, bazata pe voluntariat si mentorat, care opereaza cluburi de programare gratuite pentru copii si tineri cu varste cuprinse intre 7 si 16 ani. Participantii la dojo-uri invata sa codeze, sa dezvolte site-uri web, aplicatii informatice, jocuri pe calculator si isi formeaza deprinderi sociale intr-un mediu deschis, incluziv si informal. Avand o vechime de putin peste 2 ani, CoderDojo s-a raspandit in peste 250 de locatii din 30 de țări.

În România, Oradea este a patra locaţie după Bucureşti, Timișoara și Arad care intră în această reţea. Indiferent unde au loc, evenimentele CoderDojo sunt construite astfel încât să fie relaxate și vesele, să fie încurajată comunicarea dintre copii, respectiv dintre copii si mentor, învăţarea prin exemple şi exerciţii practice.

În fiecare sâmbătă, entuziasmul copiilor si dorinta lor de a invata, combinate cu dedicatia, cunostintele si dorinta mentorilor de a impartasi vor fi exploatate la maxim. Până acum (din 18 Ianuarie de la prima sesiune) copii care au participat la CoderDojo Oradea au reușit să facă site-uri, jocuri în Scratch și aplicații mobile. La toate acestea se adaugă jocuri facute în Unity și dezvoltarea de aplicații cu roboți Arduino și Raspberry Pi.

Pe lângă cunoștințele tehnice acumulate de cei mici ei au posiblitatea să iși dezvolte și lucrul în echipă, comunicarea și aptitudinile de prezentare a proiectelor.

Dacă sunteți curioși, prezentările făcute de cei de copii se găsesc aici: http://goo.gl/HTwRMm .Cu trei dintre aceste proiecte (Alex Munteanu, Victor Muresan si Roland Letea din echipa Junior Development Team din care mai fac parte si Alin Parcalab si Adrian Spataru)  vom merge mai departe la Coolest Projects in Dublin, unde au loc prezentarile la nivel internațional.

Mai multe informații găsiți pe pagina noastră de facebook https://www.facebook.com/CoderDojo.Oradea Pentru orice intrebări nu ezitați să ne contactați.

Vă așteptăm!

Vă rugăm să vă înscrieți înainte de fiecare sâmbătă pentru a putea să ne pregătim.

Cu gânduri bune de mai

Au trecut déjà 2 săptămâni cu alt nume, alt statut. Au trecut parcă ani, nu zile. Au fost zile în care m-am bucurat pentru noul pas din viaţă, dar şi zile cu multă grijă pentru tăticul meu, pentru jobul meu şi alte cele. Au trecut cumva repede şi totuşi lent. Sper că revin vremurile bune.

Între timp, am păţit să: …

1. … particip la trainingul „Hire with porpose” By AIMS în Timişoara

Ultimele 2 zile le-am petrecut la Timişoara. Am fost – via Qubiz – la un training de HR cu titlul „Hire with porpose” organizat de firma AIMS, având ca trainer pe Florentina Bădiţă, expert si trainer in HR si comunicare.

Am crezut că nu voi şti la ce să mă aştept de la acest training, de regulă de cele mai multe ori descrierea unui training nu îţi oferă decât privirea de ansamblu a întregului curs, şi nu îţi este suficient să îţi faci o idee despre el. Însă Florentina chiar a fost aproape de cursanţii ei, m-a sunat cu multe zile înainte de a păşi în Timişoara, la curs, am discutat, am povesti despre ce va urma să se întâmple le 9 mai, astfel că mi-a fost mai mult decât suficient să înţeleg mai bine la ce anume voi participa şi desigur să mă simt deja parte a cursului.

Astfel că în momentul în care am păşit acolo nu m-am simţit deloc ca fiind străină, eram parcă deja intrată în peisaj. Am învăţat, dar mai mult decât atât, mi s-au conturat mai bine elemente de HR precum:

•  Analiza concurenţei şi a clienţilor (prin clienţi aici ne-am gândit mai mult la potenţiali candidaţi)
• Tehnici de recrutare
• Tooluri de Social media în recrutare, care sunt cele mai bune, ce anume ar trebui să conţină
• Am identificat diverse nevoi la nivel de IT atât local, cât şi naţional, am dezbătut şi am căutat câteva soluţii împreună

 La acest training, au făcut parte 11 oameni de HR din domeniul IT, industrie şi automotive din Timişoara, Arad, Satu-Mare, Craiova şi eu din Oradea. A fost o experienţă frumoasă, am cunoscut oameni faini şi deschişi şi aştept cu nerăbdare un .. follow-up al evenimentului, să ne revedem după o perioadă să vedem cum stăm cu punerea în aplicare a ceea ce am învăţat

2. …. mă bucur de o surpriză pregătită de Florăria Kreativ. Adică să primesc, pe neaşteptate, la birou un buchet superb de flori, cu prilejul unei campanii de promovare foarte ingenioase pe care ne-au pregătit-o cei de acolo, şi despre care a scris tare frumos, Daniela Ţuţuraş pe blogul său.

3. … mă bucur de o evaluare de 3 ani la Qubiz, una valoroasă şi care pune şi mai mult rotiţele în mişcare

4. … mă bucur că în orice rău este întotdeauna şi un bine. Trebuie doar să găsim acel moment, acea fărămâ care să ne dea puterea de a merge mai departe. Răul, la fel ca şi binele, clipele triste, la fel cum sunt clipele fericite, sunt părţi din viaţa noastră. Şi trebuie luate ca atare.

Să aveţi parte de un weekend pe cinste!

Primăvara sufletului meu

Mă tot opresc câteodată din veşnica mea mişcare şi conştientizez că uneori am nevoie şi de puţină odihnă. Sunt mereu într-o perpetuă căutare de nou, de dezvoltare personală şi profesională, de parcă mâine s-ar sfârşi lumea … Însă, din când în când, Cineva acolo Sus are grijă ca eu să mă şi bucur de puţină linişte. Şi îmi trimite diverse semne. Pe care uneori le omit, iar alteori nu mai cum pentru că m-au răpus.

În alergarea mea continuă, adesea uit să mă bucur de lucrurile simple. Şi muncesc, mă implic trup şi suflet în tot ce fac, scriu, vorbesc în public, sunt şi femeie acasă şi femeie care iubeşte. Şi mă tot întreb uneori oare aşa voi putea la nesfârşit? Mi-aş dori din suflet ca răspunsul să fie un DA mare. Dar ştiu că nu va fi mereu aşa, şi că va fi un timp pentru toate. Şi tocmai pentru acest motiv, profit acum de energia mea, de puterea şi de sănătatea ce îmi sunt date, să pot să o duc aşa mult timp şi de acum încolo. Încerc să nu mă gândesc că la un moment dat lucrurile se vor schimba, priorităţile vor fi altele.

Până atunci am încă o primăvară de trăit, o vară de iubit, o toamnă de îndrăgit (şi încă ce toamnă!) şi o iarnă de liniştit. Şi alte multe care va să vină. Şi sper eu alte multe gânduri pe care, ce îi drept, mai rar, de împărtăşit pe dragul meu blog.

Azi e Ziua Pământului nostru iubit. Iar în această noapte dăm ceasul cu o oră în faţă, iar ora 4 devine ora 5, trecem pe ora de vară. Of, dragă primăvară, ce mult te mai iubim!

Au trecut 3 luni din acest an, au zburat parcă în ritmul lor rapid, fără a privi înapoi, lăsându-mă cu multe amintiri. Cu speechuri, cu emoţii, cu iubire, cu drag şi spor de muncă.

Aştept cu nerăbdare şi luna aprilie, care se anunţă una cel puţin la fel de plină, una specială şi deosebită. Aştept să mă bucur de schimbare, de iubire, de clipe fără de preţ. Dar tot la fel de mult sper să am timp să scriu şi aici, gânduri, idei, sentimente. Dacă poate nu voi reuşi, în mod sigur voi avea loc pentru alte bloguri precum: Qubiz, Paprika House, Oradea Toastmasters, Ugly Shoes, Whisper Magazine sau alte locuri unde îmi petrece destul de mult din timpul meu.

În fond, lumea e atât de mare, iar oportunităţile atât de multe, de ce mi-aş dori să mă odihnesc când mai am atât de multe de explorat? Singurul argument ar fi ca după puţină odihnă să regăsesc energia pentru a merge mai departe, a căuta, a explora.

O primăvară minunată vă doresc! Voi cum vi-o doriţi ? 🙂

Gânduri de primăvară

Wow, habar nu am cum au trecut primele 2 luni din 2014.

A venit oficial primăvăra la Oradea, şi mă uitam adineaori la ultima postare a mea care a fost acum aproape 2 luni. Şi totuşi nu m-am îndepărtat deloc de scris, doar că gândurile mele le-am lăsat pe alte bloguri sau reviste. Anul acesta a început cu multă muncă, dar mai ales cu multe ambiţii şi targete. Spuneam adineaori că mi-am aşternut ideile pe diverse bloguri sau reviste, precum:

• Blogul Qubiz
• Blogul Paprika House
• Revista Whisper Magazine
• Revista Oradea Toastmasters

şi datorită acestui fapt, am dat mai rar pe aici.

Însă nu am renunţat niciodată la a scrie, a vorbi prin scris şi a împărtăşi gândurile mele. Indiferent de locul în care le împărtăşeam.

În urmă cu câteva săptămâni, am fost în Winter Camp în Slovacia, la Jasna, o experienţă de neegalat. Indiferent că a fost vorba despre a fi sau a nu fi schior, aveai ce face pe acolo. Pentru că poţi vizita, poţi merge la Aqua Park şi poţi să te bucuri de varietatea de bucate slovace, pretutindeni. Singurul impediment este că, în ciuda faptului că este o ţară turistică, oamenii de acolo habar nu au de vreo limbă străină. Şi dacă totuşi ştiu puţină engleză, limbajul surzilor funcţionează totuşi perfect! Toate ca toate, dar a fost un teambuilding fain cu amintiri plăcute.

În schimb însă, am revenit la agitaţia fiecărei zile şi la tot felul de pregătiri. E un an special pentru mine, în care sper să îmi realizez o parte din obiectivele propuse, care nu sunt tocmai puţine şi ca la final de an, atunci când trag o linie să îmi dau seama că nu am făcut totul degeaba.

Până atunci, să aveţi parte de o primăvară minunată, cu multă sănătate şi multe bucurii! 🙂

Un zâmbet pentru copii

E incredibil cum “a ajuta” te poate umple de bucurie. Povestea mea a avut punctul culminant în această seară.

Eram la caserie, într-un magazin. Salut încet “Bună seara” și mi se răspunde … “Ah, bună seara Alina!” Pur și simplu mă blochez. Ridic privirea și în fața mea era o tânără. Care se presupune că mă cunoștea. Îmi spune că este verișoara lui Costel. Hmmm, oare cine o fi? Apoi, îmi spune întreaga poveste și îmi amintesc. Dar ne-am cunoscut acum mulți ani. Dau să plec, dar tocmai atunci vine ceea ce nu m-am așteptat. “Alina, îți mulțumesc pentru sfaturile pe care mi le-ai dat acum 4 ani. Chiar azi am absolvit Dreptul”. Nu pot decât să mă bucur și să fiu copleșită de bucuria ei și de faptul că mai demult am putut fi de ajutor. Și ies cu un zâmbet, cât o lume largă, pe chip și îmi văd mai departe de drumul meu.

În continuare, în mintea mea apar tot felul de pasaje din ultimele 2 zile în care am fost foarte aproape de niște copii cu diverse probleme de sănătate (de la autism, la copii care nu văd sau chiar nu aud, cu diverse probleme mentale și multe alte probleme de familie), pentru care, alături de colegii mei de la Qubiz am demarat o campanie în scopul de a-i ajuta. Și în aceste zile, am văzut atât copii triști, cât și copii veseli, cu toate problemele care uneori îi doborau. Dar am simțit bucuria aceea de a fi alături de ei, de a le aduce un zâmbet pe buze chiar și pentru câteva momente, de a face mai mult pentru ei, de a îi înțelege atât cât se poate și de a le aduce o mică parte din ceea ce au ei nevoie. A fost, ca de fiecare dată, o experiență copleșitoare, dar deosebit de frumoasă, și asta cu atât mai mult cu cât astfel de întâlniri ne aduc de multe ori înapoi la realitatea adevărată. Nu așa-zisele noastre probleme sunt importante, uneori durerea unui copil este mai mare decât orice teoretic mare problemă am avea-o. Avem de atâtea ori tendința de a ne poticni de nimicuri și de a nu merge mai departe, încât uităm că de fapt în jurul nostru sunt alții care o duc mai greu, mai rău decât noi. Și atunci ar fi atât de bine primită privirea noastră către ei, ajutorul pe care l-am da lor decât o frământare a noastră fără rost.

Aștept cu drag revederea cu ei, probabil în preajma sărbătorilor de iarnă, dar dacă ar fi să ne vedem mai repede, m-aș bucura și mai tare. Astfel de experiențe pot să îți umple sufletul de bucuria venită din ajutorul acordat lor și din zâmbetul pe care îl aduce acelor copii pe buze.