Patru săptămâni de meditație

A patra săptămână de carantină se încheie. Mai aduce cu ea probabil două – trei, sau cine știe … Probabil acestea este încă un lucru care ne frământă, cât va mai dura, câte se vor mai întâmpla … În țara noastră, numărul cazurilor a ajuns la aproape 6.000 într-o lună. Probabil că autoritățile sunt foarte mulțumite căci spre deosebire de alte țări, numărul cazurilor de la noi are decât 4 cifre … și că situația este sub control.

Ce e sigur este că oamenii sunt nerăbdători să iasă din case, să se reîntoarcă la normalitate, că și-ar dori Sărbători liniștite, alături de familie și prieteni, că s-au săturat de tot ce a lăsat și lasă în continuare acest inamic nevăzut și atât de vehement apărut peste noi.

Oamenii nu mai au răbdare să stea în casă, nu suntem obișnuiți să facem ce ni se zice (mai ales când ne-am obișnuit cu așa-zisa democrație) și foarte mulți găsesc tot felul de pretexte pentru a ieși din casă (se știe deja despre omul și peștișorul său și alte situații), iar pe măsură ce vremea începe să se încălzească, tot mai mulți …

Ne trec prin minte versurile lui Tudor, care parcă anticipa ceva acum mult timp:

“M-am săturat de patul meu de-acasă…
(Nu mai suport, pe cuvânt… nu mai suport… mi-e cald, nu…)
Cearșeafurile nu mai îmi zâmbesc…
(Si ce vrei să fac? Ce pot să fac? Nu mai pot, nu mai pot…)
Aceleași haine zac tăcut pe masă…
Și parcă-mi spun că nici nu mai trăiesc
Si-atunci ies afară,
E vânt și este vară
(Nu, plec… pa)
Și ceru-mi spune: <<Fugi, că eu plătesc!>>”

Mi-e dor, mi-e tare dor de magnoliile de la Palatul Baroc (foto: ebihoreanul.ro), de Piața Unirii, de mers la lucru și de colegii mei faini, de mers la plimbare cu Raisa cu busul, ori de vizitele de weekend la bunicii ei …

Mi-e dor de lansări de carte, piese de teatru cu Raisa, plimbări pe Corso, sau ieșirile noastre cu familia, evenimentele cu colegii, întâlnirile cu prietenii.

Mi-e dor de Sărbătorile împreună, mi-e dor de atât de multe lucruri, încât încât …aș reseta ca mulți alții acest an.

Nu îmi pot scoate din minte artificiile din noaptea de 31 decembrie / 1 ianuarie, luminoase, mari și plini de speranță pentru un an mai bun. Și poate că în felul lui, cumva în adâncul sufletului lui este un an bun, un an al schimbărilor, un an al momentelor de meditație și reflecție asupra a ceea ce este cu adevărat important în lume.  Un an pe care îl promite cu precădere naturii și refacerii ei, un an pe care îl promite și oamenilor, să fie mai buni, mai empatici, mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor.

Patru săptămâni de meditație s-au scurs parcă precum patru ani. Pline, greoie, uneori și bune, alteori apăsătoare, alteori fericite. Patru săptămâni diferite de orice poate am trăit mulți dintre noi vreodată. Și când credeam că le-am văzut pe toate … nici chiar atunci nu încetăm să fim surprinși.

În continuare aștept cu sufletul la gură ziua 0, și mai ales cum o vom lua de la capăt cu toții…

Decembrie cu sărbătorile-i de iarnă

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, perioada 21 decembrie 2012 – 20 ianuarie 2013]

Despre tradiţii şi obiceiuri

Luna cadourilor aproape că îşi ia rămas bun de la noi, aducându-l pe Moş Crăciun şi un an nou. A venit momentul retrospectivei şi al introspecţiei, este vremea nostalgiei, a bucuriei, a regăsirii sau a regretelor. Este momentul în care mai tragem o linie, mai încheiem un capitol, ne pregătim de sărbători, de Crăciun, şi de întâmpinarea unui an nou. Tradiţia spune că o dată cu anul nou, există diverse tradiţii care merită a fi respectate. Dacă Moş Crăciun şi-a făcut treaba cum se cuvine, şi nu a uitat pe nimeni, atunci putem primi noul an, cu tradiţii sau … fără de ele.

Superstiţii de Crăciun

În unele locuri, tradiţia spune că ziua în care cade Crăciunul – adică 25 decembrie – ar fi foarte importantă pentru destinul oamenilor. „Dacă-i luni / N-o să ai ani buni, Dacă e marţi / La toţi ai să împarţi. Crăciunul dacă-i joi / Foame-o fi apoi. Dar dacă e vineri / Numeri anii tineri. De-i sâmbătă Crăciun / Avea-vei un an bun. Crăciun duminică de vei avea / Să te aştepti la iarnă grea…”.Se povesteşte că animalele vorbesc precum oamenii, că albinele se agită în stupi, că animalele îngenunchează în grajduri. La prima bătaie a ceasului în noaptea de Crăciun, arborii fructiferi înfloresc. Florile dispar însă la cea de-a douăsprezecea bătaie a pendulei.

Simt miros de sărbătoare

Chiar dacă vremea de afară e una mai degrabă tomnatică, decât de primăvară, pe străzi, în aer, şi peste tot, simt miros de sărbătoare.

A venit vremea să celebrăm, din nou, sărbătoarea Paştelui. Ouă roşii, ouă de diverse culori, încondeiate sau nu, iepuraşi (şi de ciocolată), miel, drob şi alte bucate, sunt doar câteva dintre bucuriile acestei Sfinte Sărbători.

Pentru mine e una specială. În acest an. Mai specială decât în multe alte dăţi. Îi am alături pe cei dragi (veniţi chiar şi de departe), am trecut peste evaluarea mea la un an în Qubiz, şi a fost una deosebit de frumoasă (şi chiar emoţionantă), am început să primesc atenţii drăgălaşe de la oameni foarte dragi sufletului meu (vezi foto).

Aş fi atât de nerecunoscătoare să nu mă bucur pentru toate acestea, să nu mă bucur de tot ce mi s-a întâmplat în ultima perioadă, după multe ploi şi furtuni. Abia după toate cele mai puţin bune, poţi aprecia fiecare lucru mărunt la adevărata-i valoare. Sunt liniştită şi bucuroasă pentru tot ce mi-a fost dat.

În următoarea săptămână, la fix un an de când am păşit în Qubiz, voi pregăti colegilor o gustare dulce. Aşa ca de un an drag alături de ei. În semn de preţuire pentru că îmi sunt aproape şi pentru că au gânduri bune pentru mine.

Dar până atunci, mă voi delecta alături de cei dragi, în aceste zile de Sărbătoare.

Paşte Fericit şi vouă, dragii mei cititori 🙂

Sărbători de Paşte Binecuvântate

Am primit această felicitare de la un prieten, Florin Filipescu, şi mi-a plăcut într-atât încât am decis să o postez pe blogul meu. Profit de această ocazie şi vă doresc tuturor SĂRBĂTORI DE PAŞTE BINECUVÂNTATE!

Ouă, drob, cozonac … iar vine Paştele!

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 19 martie – 2 aprilie 2010]

Primăvară aduce, an de an, atât reînvierea la viaţă, cât şi Sărbătoarea Paştelui

Sărbătorile, mereu sunt la doi paşi de noi şi mereu trebuie să ne pregătim sufleteşte (şi financiar, desigur) pentru a le întâmpina aşa cum se cuvine. Primăvara aduce cu ea nu doar iz de mărţişoare şi flori de toate felurile şi culorile, cât şi cel mai important post de peste an: Postul Paştelui şi implicit, şi Sfânta Sărbătoare a Paştelui. Astfel, pe 4 aprilie, anul acesta, creştinii celebrează Paştele. La fel ca în oricare din cazurile în care vorbim despre sărbători, în spatele lor se află o mulţime de tradiţii şi obiceiuri, respectate de cele mai multe ori cu stricteţe.

Postul Paştelui

Spre deosebire de alte sărbători, Paştele nu are o dată fixă, dar se sărbătoreşte întotdeauna între 22 martie şi 25 aprilie, în toate bisericile, în afara însă de biserica ortodoxă, căci se ţine seama şi de alţi factori cum ar fi grija de nesuprapunere cu Paştele evreiesc. Totuşi, paştele se serbează întotdeauna primăvara, după Echinocţiul de primăvară, când întreaga natură se trezeşte la viaţă.

În biserica ortodoxă, oamenii se pregătesc pentru a întâmpina Sfintele Sărbători de Paşti prin binecunoscutul “postul Paştelui”, numit şi “Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după “Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paşti. Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte “Săptămâna Patimilor” şi începe în duminica Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. “Săptămâna Patimilor” comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea şi moartea Lui. În acestă ultimă săptămână, multe biserici ţin slujbe în fiecare seară, slujbe numite “Denie”. De luni până joi se comemorează ultima masă, prinderea şi închiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeşte “Joia Mare”. În ziua de vineri, cunoscută cu numele de “Vinerea Mare” se comemorează crucificarea şi moartea lui Iisus pe cruce. În acesta zi, se ţine “post negru”, adică nu se mănâncă nimic. În noaptea de sâmbătă spre duminică, creştinii se îndreaptă spre biserică pentru a primi lumina sfântă. Apoi se întorc acasă pentru a degusta din bucatele pregătite. Se spune că oamenilor le este permis să mănânce bucatele abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie. De asemenea, se mai spune că aceia care ciocnesc ouă roşii în ziua de Paşte se vor întâlni şi pe lumea cealaltă. Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă. În această zi, este interzis şi somnul. Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români esre că, timp de o săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfintele Sărbători de Paşte

Sfânta sărbătoare a Paştelui, Învierea Domnului, considerată drept cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, este mult mai vastă, atât în semnificaţii, cât şi în obiceiuri: de la forma covrigului făcut special de Paşte, în diverse locuri din ţară, la Pasca, produs care se face doar cu ocazia acestei sărbători, ouăle înroşite, împărtăşania sau pregătirea pe care o fac gospodinele, curăţenia, toate ne fac să ne bucurăm că lumea serbează şi că există lucruri care ne fac mai buni şi mai frumoşi. În timpul Pastelui creştin, se spune că ouăle trebuie să fie colorate în Joia Mare, după Liturghie şi numai în culoarea roşie pentru că roşu semnifică sângele lui Iisus vărsat pentru salvarea omenirii. O dată cu trecerea timpului, ouăle au devenit muza şi găseam diverse accesorii pentru a ne lăsa imaginaţia în voie. Nu poate fi omis nici drobul de miel, sarmalele şi ce poate fi mai plăcut decât să fii alături de familie, la ceas de sarbatoare, când ciocnim şi ne bucurăm, alături de copii, gata să preia tradiţiile şi folclorul strămoşesc. Urările tradiţionale de Paşti ale creştinilor ortodocşi sunt “Hristos a înviat”, iar răspunsul este “Adevărat a Înviat”. Aceste vorbe se rostesc 40 de zile după Sfintele sărbători de Paşte, până la sărbătoarea “Inălţării la cer” a lui Iisus. De asemenea, aceste urări se rostesc atunci când are loc tradiţionala ciocnire a ouălor.

Se mai spune că de Sfintele Sărbători de Paşti, apare “floarea Paştelui”, o floare mică, albă care seamănă puţin cu Margareta, care creşte în locurile cu umiditate peste medie. De obicei, apare cu o săptămână sau poate chiar două înainte de Paşte, de aici sugerând şi numele său. Mulţi copii o culegeau şi o duceau, în Vinerea Mare, la biserică, unde o puneau pe o masă specială, sărutau icoana şi treceau pe sub aceasta masă încărcată cu flori, de câte trei ori. Astfel, ei deveneau imuni bolilor şi relelor, şi îşi puneau trei dorinţe, câte una la fiecare trecere. Florile aduse în Vinerea Mare sunt date după Denia Prohodului, către toţi credincioşii care au înconjurat biserica de trei ori. Ele sunt puse la Icoane, să aducă bucurie şi bunăstare, să apere de rele.

Să aveţi parte de Sărbători de Paşte binecuvântate!

Zile de sărbătoare

Încet-încet, românii îşi iau rămas-bun de la Sărbători. După ce i-au întâmpinat pe Moş Nicolae, apoi pe Moş Crăciun, şi-au deschis sufletul pentru 2010, azi, ei sărbătoresc Bobotează. Fetele nemăritate şi-au pus sub pernă busuiocul, iar dacă au avut noroc, noaptea şi-au văzut ursitul.

Mâine, românii îşi aniversează Ionii şi Ioanele. Şi în sfârşit, vor renunţa la mesele încărcate, la musafiri, la festine. Îşi vor relua cursul normal al vieţii. Asta până de … Paşte, cel mai devreme. Drept este că pentru mine sezonul de sărbătoare nu s-a încheiat, ci chiar se va prelungi până în 13, o dată cu aniversarea celor 24 de ani ai fratelui meu. Un continuu festin … De-ar fi mereu aşa! Cu toate acestea, este destul de dificil să petreci în mod continuu, parcă nu te mai poţi urni din loc!

E drept că forfota din magazine nu a încetat încă..Chiar şi în această după-masă, parcarea de la Lotus Center era, evident, plină ochi, de parcă nu ne mai săturăm de atâtea cumpărături! Magazinele sunt în continuare pline şi asta cu atât mai mult cu cât pe 15 ianuarie se dă din nou startul la reduceri. Oricum, cele mai multe magazine au diverse promoţii şi oferte, pentru a atrage chiar şi în al doilea an de criză, mulţi clienţi. Am dat peste o mulţime de etichete roşii sau portocali (semn de reducere), ba mai mult toate aceste produse erau de calitate. Acum, tot ce ne plăcea în urmă cu câteva luni, dar ni se părea prea scump, le putem lua cu până la 80% reducere. Nu sună rău deloc, nu?

Până una, alta, să ne trăiască toţii cei care mâine îşi aniversează ziua de nume (în special dintre cei locali): de la tata la politicieni, ziarişti, ingineri şi toţi ceilalţi din alte categorii. “Ioane, Ioane, toată lumea doarme, nu mai eu nu pot să dorm … “.

Mesaj de sărbători

[text preluat de pe Internet]

Mă adresez pe această cale membrilor familiei, prietenilor, cunoscuţilor, dar şi colegilor de serviciu şi celor care mă cunosc.

Vă informez că sunt dispusă ca, începând de azi, să primesc cadourile de Crăciun, pentru ca dumneavoastră să nu fiţi obligaţi să veniţi cu ele în ultimul moment sau să staţi la coadă. Accept bani numerar sau cecuri, bijuterii, parfumuri fine, haine de marcă şi chiar autoturisme, apartamente sau jucării, respectiv orice alte obiecte care pot fi considerate “mici atenţii”.

Aşadar, ţin să vă urez Sărbători fericite şi să vă mulţumesc, totodată, pentru înţelegere.

Cum câştigă NON-STOP-urile de sărbători

În perioada oricăror sărbători, marile magazine gen CARREFOUR, METRO, SELGROS etc îşi micşorează programul de lucru. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre NON-STOP-uri.

În seara asta, trebuia de urgenţă să iau ceva de papa şi am hotărât, deşi era ora 22.00, să fug la Real din Aradului în speranţa că acolo voi găsi ceva, ştiind că la LOTUS e deja închis. Ajung la REAL, evident, închis. Sunt Rusaliile şi deci program scurt. M-am gândit să merg spre Nufărul, să mă opresc la vreo benzinărie. Pe drum, remarc un NON-STOP. Ce bucurie! Era cam full pe acolo, dar am găsit ce aveam nevoie. În sinea mea, mi-am spus: “Cum profită NON-STOP-urile de pe seama sărbătorilor şi a programului ceva mai scurt al marilor magazine … “. Deh, e criză, fiecare câştigă o pâine aşa cum poate. Şi bine fac, că mai sunt oameni ca mine, cărora li se năzăre la ora 22.30 să cumpere o pâine, dar nu au de unde decât de la aceste mini-marketuri.

Şi aşa am umblat 40 de minute pentru nişte mărunţişuri. Noroc cu magazinaşele astea. Evident, când m-am întors la maşină, eram blocată din toate părţile de cocalari cu maşinuţe de ultimă generaţie, care au oprit pe unde au putut să îşi facă cumpărăturile de seară … I-am aşteptat pe aceşti regi ai şoselelor să se întoarcă şi să-şi mute averea în alt loc, să îmi pot vedea de drum. Nu e de mirare că toţi aveau ghiuluri şi lanţuri de zeci de kg din aur … Cocalarus, va să zică!

În prag de Ajun …

Azi a fost o zi plină. Plină de bucurii, plină de surprize frumoase … sau NU! Important e că au rămas doar părţile bune şi până la urmă asta contează cel mai mult. Mă mai aşteaptă doar o zi de lucru în 2008. A fost un an plin, activ … Mă aşteaptă un 2009, hmm nici nu ştiu cum l-aş putea descrie, că de prevăzut nici nu se pune problema. Ştiu doar că am un master de finalizat şi în rest … nimic. Mat. Vag. Cert este că precum revelionul precedent, care m-a prins pe drum şi asta a însemnat un an plin de călătorii, revelionul lui 2009 va fi unul similar. Mă întreb şi în 2009  voi fi un comis voiajor ?

Oricum, un lucru e sigur. Azi am fost surprinsă foarte plăcut. Mi se întâmplă tot mai rar acest fapt, dar atunci când chiar se întâmplă îmi umple sufletul de bucurie. Aşa cum a fost şi azi. Simt că închei anul cu bine, cu un zâmbet măcăr, cu un aer fresh şi cu un chef de a începe cu bine noul an.

Cu paşi rapizi ne apropiem de Crăciun. Ajunul e tot mai aproape de noi. Surprizele au început să apară. Spiritul Sărbătorilor să ne învăluie şi să fim mai buni cu noi şi cei de lângă noi!