Viața are suișurile și coborâșurile ei. Asta nu e mai un secret de mult timp, pentru nimeni. În urmă cu câteva zile, colega mea cea nouă din Qubiz, Miruna, de curând și noul meu Career Manager, m-a întrebat cum mă văd peste câțiva ani. În primă instanță m-am blocat, dar în același timp zâmbeam. Aș fi putut spune că vreau să fiu asta și asta … dar m-am întrebat în sinea mea, oare cât mai vreau să tot zbor?
Așa că răspunsul meu a fost cu totul și cu totul altul decât poate ea sau chiar și eu m-aș fi așteptat: “Nu îmi doresc să fiu Director General sau HR Manager sau … cine știe ce alte titluri mărețe. Poate știi, am fost și Vicepreședinte, și Președinte, am avut tot felul de astfel de titluri. Am învățat să urc, dar am învățat și să cobor. Și crede-mă, deși nu a fost deloc ușor, am luat-o de la căpat. Și nu o dată … Așa că nu mai am astfel de idealuri. Sunt mulțumită de tot ce am în plan profesional și tot ce îmi doresc acum este să mă realizez personal. În rest, totul vine de la sine …”
I-am răspuns meditând mult timp apoi. De mică mi-am dorit să fiu mai mult decât un simplu copil, un simplu adolescent, un simplu student sau un simplu angajat. Și luptând am reușit. Sau cel puțin am reușit să fac ceea ce mi-am propus. Însă ce a fost, a fost. Ce va fi contează de acum încolo. Astfel că focusul meu este acela de a avea un echilibru aproape de perfecțiune și a reda sufletului meu liniștea de care are atât de multă nevoie.
E simplu. Lucrurile simple sunt cele care aduc valoare în viețile noastre. Ne umplu sufletul de bucurie și de minune și de putere de a merge mai departe. Și oricâte vise aș avea, lucruri simple voi păstra, cerul albastru, eu și … TU ! 🙂
În fond, dacă nu am avea atâtea suișuri și coborâșuri, cum am ști să le mai apreciem?
EFEMERIDE 