Toamnă, dulce toamnă

Vara a trecut. Am înțeles. Că a venit și toamna, am înțeles și acest lucru. Dar încă nu am înțeles cum a trecut acest an. Parcă pe nesimţite. Parcă fără să ne întrebe. Parcă noi chiar nu am conta.

Nu degeaba se spune că într-un an de zile se pot întâmpla foarte multe. Am păşit în atâtea zone de dezvoltare personală şi profesională, încât, pur şi simplu, privind în urmă sunt bucuroasă pentru tot ce am făcut.

Acum că vine toamna, de altfel anotimpul meu favorit, mi-e şi mai mare dragul să mă apuc şi de alte lucruri interesante. Sunt atât de multe părţi de exploatat, încât la cum zburdă timpul acesta mă tot gândesc cât time management mai este nevoie?

Dar până atunci mă bucur de tot ce mi se întâmplă. Toamnă, dulce toamnă …

Ar mai fi cazul să mai scriu şi ceva pe blogul meu. Şi scriu nu de dragul contentului. A Google-ului. A vizitatorilor. Scriu pentru că îmi place şi pentru că simt asta.

Este toamnă. Una plină. Fie la Qubiz, fie la LivingIn, la Toastmasters, Zile şi Nopţi Oradea şi alte activităţi curente ale mele. Este una în care creez în mod continuu, în care ideile curg lanţ. Este şi o toamnă a iubirii. A împlinirii. O toamnă frumoasă. Aşa cum mi-a plăcut dintotdeauna. Cu toate momentele-i grele, este una din cele mai frumoase toamne de până acum. Aş cuteza să o numesc cea mai frumoasă. Dar îmi este frică. Îmi este frică să spun asta. Şi mă retrag.

Şi mai este puţin din această toamnă, şi vor veni Sărbătorile, şi încă un an. Sper să fie măcar la fel de bun şi de frumos ca acesta. 2012 a fost plin. De bucurii. De surprize. De clipe frumoase.

La Qubiz, mâine voi avea evaluarea de 6 luni. Partea a doua şi cel mai probabil ultima. Până anul viitor. Şi mă gândesc cum a trecut deja un an şi jumătate de când sunt aici. Un an şi jumătate plin de schimbări. Mari. Şi multe.

În fond, trece vremea, vorba cântecului …

Doamnă Toamnă

Încă de mult timp nu am mai avut un weekend atât de liniştit. De casă, de familie. Obişnuiam, cel puţin în ultimul an, să mă recreez în diverse moduri atunci când intram în weekend. Doream să evadez din agitaţia cotidiană şi îmi luam prietenii şi ieşeam. Oriunde aveam posibilitatea.

Scriam într-un post mai vechi, că anul acesta chiar am călătorit, poate mai mult ca niciodată, dar oricât de magice au fost acele locuri, nicăieri nu e mai bine ca acasă. Aşa se face că şi în acest sfârşit de săptămână am făcut activităţi diverse în casă sau prin oraş. Şi a fost atât de bine !

Săptămăna care urmează va fi una deosebită. Sau cel puţin asta îmi doresc. Şi asta şi pentru că vineri, 12 octombrie, adică chiar de Ziua Oraşului, voi avea ocazia de a-i revedea pentru a multa oară pe îndrăgiţii mei de la Direcţia 5.

Desigur că nu voi rata nici concertul trupei Vama, din aceeaşi seară. În fapt, întregul program al Toamnei Orădene 2012 se găseşte aici: http://toamnaoradeana.com/program/. Şi merită. E unul foarte variat, cât să acopere toate gusturile şi toate vârstele.

Îmi place să mă bucur de toamnă. De anotimpul meu iubit. De agitaţia pe care o provoacă în jurul ei, atunci când îşi face apariţia. De impactul pe care îl are asupra mea. De bucuria ce mi-o dă.

Barem, blogul meu a auzit multe despre această toamnă. Şi va mai auzi. Pentru că vreau să crească din nou. Alături de simţirile şi de trăirile mele. Alături de experienţele mele puse laolaltă şi relatate cu drag, aşa cum obişnuiam să o fac şi mai demult. Pentru că acest blog (pentru care sper că în curând îi voi lua binemeritatul domeniu), la cei aproape 5 anişori ai lui, trebuie să trăiască. Atâta timp cât voi fi şi eu.

Doamnă Toamnă, Doamnă toamnă, mă pui pe gânduri. Mă pui pe scris. Îmi dai de lucru, îmi transmiţi energie şi inspiraţie. Vezi? De aia te iubesc !

Vis de toamnă

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 28 octombrie – 8 noiembrie 2011]

Sau mai multe despre micile bucurii ale vieții

Sfârşitul de an este din ce în ce mai aproape, fapt pentru care avem obiceiul de a rememora cele mai bune sau cele mai puţin reuşite momente din anul ce tocmai trece.

La prima vedere, pentru Oradea, 2011 a fost unul bogat în evenimente şi manifestări culturale, și nu numai, drept pentru care afirmăm tot mai mult, o dată cu trecerea timpului că Oradea noastră are cu adevărat potenţial şi are ce atât de multe de oferit. Şi chiar există o mulţime de argumente care să sublineze această ipoteză. Mai mult decât atât, toamna aceasta a adus mai multe lucruri minunate pentru oraș, fapt pentru care visele de toamnă chiar pot deveni realitate.

Oradea reborn

În mod cert, una din cele mai mari realizări ce pot fi bifate pentru oraşul nostru, în acest an, este reabilitatarea Teatrului de Stat, care şi-a căpătat, cu această ocazie, şi altă titulatură, drept „Teatrul Regina Maria”. În această manieră, a adus publicului orădean, piese dintre cele mai selecte jucate de mari actori ai teatrului românesc.

Fireşte că Festivalul de Teatru Scurt a fost un punct important de atracţie al Toamnei Orădene, iar pe scenă au urcat, în fața spectatorilor, nume precum: Horaţiu Mălăiele, Florin Piersic Jr., Tudor Chirilă, Adriana Trandafir sau Petre Fumuru. Toți, prin ceea ce sunt și ceea ce fac pentru teatrul românesc, au adăugat un plus de valoare culturii din Oradea. Păşind în „noul” teatru, am simţit eleganţa locaţiei, cu farmecul său de neegalat, şi, nu în ultimul rând „foamea” orădenilor pentru frumos şi dorul lor de teatru.

Acum, este cu prisosință să mai privim cu nostalgie spre festival – unele piese au ridicat sala în picioare, în timp ce altele au trezit dezamăgiri – ci mai degrabă am arunca un ochi spre viitor, căci se anunță unul promițător. Ne așteaptă piese de iubire sau comedii diverse, jucate atât în teatru, cât şi în puburi. Amintim câteva dintre ele:  „Fetiţa cu chibrituri”, „Romeo şi Julieta”, „Tanţa şi Costel”, „Desculţ în parc”, „Scripcarul pe acoperiş”, „Maytreyi”, „Biloxi Blues”, „Îndrăgostiţii din Ancona” „Girodina”, „Cerere în căsătorie” sunt doar câteva dintre propunerile ce ni se pun în față. Nu sunt puține deloc. Iar mai multe informații – teatrul a intrat și în platformele de Social Media – puteți găsi mai multe aici:

https://www.facebook.com/TeatrulReginaMariaOradea.

În definitiv, Festivalul de Teatru Scurt rămâne unul memorabil, pregătindu-ne și dorindu-ne tot mai mult să vină următorul. Dar, până atunci, să ne îngăduim să urmărim toate celelalte spectacole care ni se pregătesc.

La drept vorbind, după multe ore de muncă, agitaţie şi deadline-rui, ce poate fi mai relaxant decât o bună piesă de teatru sau o comedie? Poate un film la cinema ar mai fi o alternativă. Nu sună rău deloc, şi asta cu atât mai mult cu cât cinematografele şi-au făcut, încet, dar sigur, un loc călduţ în inimile noastre. Iar acum, grație multor locații și mall-uri noi, avem de unde alege ce să vizionăm și/sau cum să ne petrecem timpul liber.

Început de toamnă

Ştiu. Am dispărut o vreme din peisajul bloggosferei. Probabil nici nu mi s-a simţit lipsa. Cert este că într-un fel nici mie nu mi-a fost tare dor să arunc o privire pe aici. Am preferat să mă bucur de tot ceea ce ochiul meu putea vedea. Şi am avut noroc, fiindcă spre deosebire de alţi ani, vara aceasta a fost aparte şi am putut să mă plimb destul de mult.

Am fost câteva zile pe Valea Oltului, puţin şi la Pădurea Neagră – în judeţul nostru, însă concediul meu a fost marcat de multe oraşe frumoase. Cel puţin, am reuşit să mă bucur de soarele Ungariei, via Siofok, staţiune pe Balaton, dar şi de cel al Budapestei, pe care am vizitat-o pentru întâia oară pe jos. A urmat apoi o incursiune pe Valea Prahovei: Buşteni, Sinaia – vizita la Castelul Peleş a fost iminentă, Predealul, Braşovul, pe care îl iubesc atât de mult, castelul Bran, Sighişoara – o adevărată minune românească, dar mai presus de ele, revederea cu Transfăgăraşanul, cu Barajul Vidraru sau Bâlea Lac a fost cu adevărat memorabilă.

Am avut parte de o vară mai mult decât frumoasă şi recunosc, mult peste aşteptările mele. În fapt, am avut un an destul de încărcat şi asta prin prisma faptului că timp de mai multe luni nu am putut determina cauza neputinţei mele de a depăşi obstacolele pe care viaţa mi le punea în cale. În final, am aflat că nişte medicamente îmi dădeau întregul meu ritm peste cap. A fost o perioadă cumplită şi mă bucur că am reuşit să o uit. Aşa că această vacanţă o iau drept recompensă.

Am revenit chiar la început de toamnă, cu forţe proaspete. Voi continua colaborarea mea cu Zile şi Nopţi (ce durează deja de un an de zile), dar mă voi focusa în acelaşi timp şi pe proiectele personale. Poate aceasta este şi unul din motivele pentru care apuc să scriu ceva mai rar aici. Totuşi, voi posta, în mod frecvent diverse articole pe care le primesc de la oamenii deosebiţi ai Oradiei, cât şi din materialele pe care le public.

Sper să auzim numai de lucruri frumoase, fiindcă la drept vorbind, în ultima perioadă am auzit tot mai puţine …