În urmă cu fix un an de zile, chiar de 1 aprilie, mi se spunea: “Te aşteptăm la noi peste 2 săptămâni”. Fusesem acceptată în firmă în care lucrez acum. Credeam că e doar o păcăleală de 1 Aprilie. Însă nu. Două săptămâni mai târziu, am lăsat în urmă 4 ani, şi porneam spre necunoscut.
Eram speriată, pe de o parte, dar foarte entuziasmată pe de altă parte. Ştiam că va fi altfel. Timpul a dovedit-o. Aşa cum am tot spus deja, ultimul an a fost unul extrem de plin şi interesant. Cu bune, cu rele, dar a fost intens. Alte dimensiuni, alte viziuni, noi progrese atât în plan profesional, cât şi în cel personal.
Şi pentru că despre acestea am vorbit deja destul de mult, mă voi rezuma acum să povestesc despre experienţa pe care am trăit-o ieri.
Am avut marea şansă de a participa alături de colegii mei din organizaţia din care fac parte, şi anume ToastMasters Oradea, la deschiderea clubului ToastMasters Satu-Mare. Astfel, am pornit la drum, spre o experienţă despre care ştiam doar că va fi una interesantă, dar nici pe departe aşa cum am găsit-o acolo.
Oameni calzi şi primitori, doritori să se îşi dezvolte abilităţile de Public Speaking, personalităţi locale, membri ai orgnizaţiilor Toastmasters Cluj Napoca şi Toastemasters Timişoara, o organizare ireproşabilă, 4 discursuri emoţionante (chiar până la lacrimi), 4 evaluări pe măsură şi 4 discursuri improvizate.
Mi-am făcut curaj să particip şi eu la secţiunea de discursuri impovizate, dar nici nu ştiam ce mă aşteaptă. Nişte emoţii de necontrolat şi 3 cuvinte magice “biserică”, “cină” şi “vapor”, pe care trebuia să le folosesc pentru a crea un discurs de 1 minut şi 30 de secunde. Deşi la început, totul părea trist în povestirea mea, impulsul de moment, mi-a transmis o replică de neuitat “Iar povestea aceasta tristă a devenit istorie. Este vorba despre povestea Titanicului”. Habar nu am de unde mi-a venit ideea, dar cert este că din neant, am auzit o mulţime de râsete şi de aplauze. Pfuuu, am terminat cu brio :).
A fost o experienţă excelentă, am învăţat mult mai multe, sunt pregătită să fiu Toastmaster marţi seara de la ora 19:30, la şedinţa noastră locală.
Am cunoscut oameni speciali, dornici de a învăţa mai mult, de a se dezvolta personal şi profesional, am cinat alături de ei, am împărtăşit experienţe şi am pornit apoi înapoi spre casă.
Nu, nu a fost o păcăleală de 1 Aprilie, chiar s-a întâmplat, ieri. Dovada şi în poză.
EFEMERIDE 