Crăciun Fericit!

Keep walking …

Am meditat îndelung până am decis să mai scriu un post pe blogul meu. Nu este deloc uşor să îţi iei elan, să invoci imaginaţia şi să te apuci de scris. De fapt, poţi scrie orice, însă câtă relevanţă are ceea ce spui sau scrii?

O succesiune de întâmplări, de poveţe ale unor oameni înţelepţi, care îmi sunt aproape şi alături de care îmi face plăcere să mă înconjor, mi-au deschis tot mai mult ochii şi am început să văd dintr-o altă perspectivă lucruri pe care cândva le priveam diferit, însă eram convinsă că acela este unghiul din care trebuie văzute. Desigur, complet fals. Modul în care vedem lumea prin ochii noştri nu este întotdeauna corespunzător cu realitatea. Trebuie să ne lovim adânc cu realitatea pentru a înţelege adevărata lor semnificaţie.

Mă surprinde să descopăr că tot ceea cândva mi se părea extrem de important, acum este doar încă o chestie mică printre alte probleme ale lumii. În fapt, orice nu te doboară, te face mai puternic. Că nimic nu contează mai mult decât să ai aproape pe cei dragi, să ştii să preţuieşti fiecare clipă alături de ei şi să spui mereu un MULŢUMESC Tătălui Ceresc, CEL care îţi dă toate acestea. Să învăţăm că în orice moment mai greu există şi un strop de bine. Că nu tot ce ne dorim este ceea ce ni se potriveşte. În spatele oricărei neîndepliniri – pe care o considerăm un adevărat EŞEC – stă în fapt puterea noastră de a o depăşi, de a deveni tot mai buni şi mai puternici.

De cele mai multe ori să ne gândim că nu problemele noastre sunt cele mai mari, ci există alţi oameni pentru care ziua de mâine este pusă sub semnul îndoielii. Că viaţa lor a ajuns să fie un şir de proteste în speranţa că vor reuşi să schimbe ceva. Dar oare vor reuşi?

În definitiv, trebuie să ne bucurăm de tot ceea ce ne este dat şi să găsim mereu puterea necesară ca, indiferent de greutăţile vieţii, să mergem mai departe!

Precum spun cei de la U2 în piesa “Walk On”, care de altfel va fi şi piesa serii.

Chris Rea la Bucureşti

Cu siguranţă că aceia care au avut norocul de a fi prezenţi la concertul lui Chris Rea de la Bucureşti, în această seară, s-au bucurat din plin de prezenţa lui magnifică şi de piesele lui atât de frumoase.

Păcat că cele mai multe lucruri frumoase se întâmplă prin capitale, dar şi mai păcat este că suntem atât de departe pentru a ajunge la ele sau dacă ajungem … sunt atât de costisitoare. Dar, în fond, atunci când placi un artist, ai străbate chiar şi întreaga planetă pentru a-l urmări. Îmi amintesc de fanii înrăiţi ai legendarilor U2, care povesteau la Zagreb, atunci când prin mulţime mă aflam şi eu, că îi mai urmează în multe alte ţări şi continente. Adevărul este că trebuie să ai şi un buzunar fără fund pentru a face aceste vise posibile. Până una alta ne mulţumim să îi vedem măcăr o dată în toată splendoarea lor şi în rest să îi ascultăm oriunde şi oricând.

Revenind însă la Chris Rea, de altfel unul dintre artiştii  copilăriei mele, este printre puţinii solişti ale căror piese, datate încă din anii “80, care fac încă înconjurul lumii şi sunt la fel de ascultate şi bine primite. Câteva dintre melodiile care îmi sunt dragi ar fi : Josephine, Julia, Looking for the summer, I can hear your heart beat, Driving home for Christmas sau On the beach.

Am ales pentru această seară, piesa cu titlul : “On the beach” şi asta pentru că îmi doresc atât de mult să vină vară şi să ne bucurăm de soare, plajă şi … multă căldură. Deci, I am looking for the summer.

How long … window in the sky?

Cu riscul de a părea o demodată, voi mărturisi negreşit că tocmai am ascultat două piese super mişto.

Prima aparţine minunaţilor de la U2 (vezi aici cronica de la concertul la care am participat la Zagreb în august 2009) şi se numeşte “Window in the sky”

… iar cea de-a doua celor de la ACE cu melodia “How long”.

Magnificient

Pentru că 2009 a fost MAGNIFICIENT, în special prin prisma concertului U2 de la Zagreb, din 9 august. Joi voi face o retrospectivă a acestui an, cu bune, cu rele, cu reuşite, cu eşecuri.

Bono planetarul

 De Victor Kapra

Da, Bono planetarul!

U2 este, poate, grupul rock care trezeşte cele mai intense pasiuni: are o mulţime de fani, dar sunt destui şi aceia care strâm¬bă din nas când aud de Bono, suspectându-l de pildă că acţiunile sale din ultimii ani, de “salvare” a planetei, sunt în fapt abile manevre de marketing. Dincolo de controverse, venerabila U2 şi-a arătat recent muşchii într-un eveniment planetar: transmisia mondială live pe YouTube a unui concert de două ore des¬făşurat pe un stadion din Pasadena. Participanţii “pe viu” au fost vreo 97.000, dar numărul celor care au privit în direct evenimentul pe ecranele computerelor a depăşit 10 milioane!

Acum 22 de ani, un concert U2 (cum a fost cel din 25 septem¬brie 1987 pe stadionul din Philadelphia), strângea în jur de 86.000 de spectatori. E o diferenţă uriaşă între trecut şi prezent, ca cifre de audienţă, diferenţa dată de world wide web. Veţi spune că transmisia mondială a evenimentului de la Pasadena nu este tocmai ceva ieşit din comun, din moment ce avem de vreo 40-50 de ani live-uri TV. De acord, numai că tran¬smi¬sia YouTube anunţă chestii interesan¬te pentru viitor. Această performanţă (îţi trebuie ceva resurse tehnice ca să asiguri streaming pentru milioane de useri, la calitatea recentului concert U2) este un test de consum media.

YouTube a înţepenit de prea mult timp în stadiul de colecţie mondială de filmuleţe. Costurile de funcţionare sunt uriaşe, iar return-ul din advertising este modest. Este posibil ca YouTube (şi alte platforme video de acest gen) să devină Televiziunea Mondială pentru generaţiile care refuză din ce în ce mai hotărât reţeta de multe ori stupidă a televiziunilor comerciale clasice. Iar faptul că – aşa cum v-am mai povestit – televizoarele plate de ultimă generaţie sunt optimizate pentru video online nu face altceva decât să întărească această presupunere.

U2 live pe Youtube

Mi se face dor destul de des de concertul U2. Pentru mine, pentru întâia dată când iau parte la o manifestare cu peste 50.000 de oameni, a fost manificent. Azi mi-am amintit că peste 2 zile, ei îşi voi încheia Turul 360 de grade. Şi pentru că îşi respectă fanii din toată lumea, trupa a acceptat ca, concertul pe care l-au susţinut în Los Angeles azi, să fie difuzat live pe youtube. Astfel că am avut bucuria de a-i revedea live – mai mult sau mai puţin – dar mai ales de a le asculta piesele cele mai frumoase. Mulţumesc celor de la Realitatea, care ne-au transmis newsletterul de informare cu privire la această ştire.

După ce au străbătut aproape întreaga Europă şi mult din America de Nord – timp de 4 luni – ei îşi vor lua o binemeritată vacanţă, spre deosebire de noi, care ne reîntoarcem şi mâine, şi în fiecare zi, la servici.

Magnificent

În amintirea celui mai mare concert la care am participat vreodată, o piesă magnifică:

Ce am fi noi fără muzică? Ca un pământ lipsit de ploaie, ca o zi fără soare, ca o lume fără iubire …

Best STAY ever …

Amintirile dor.

U2 360 Tour la Zagreb – cronică de concert

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 11-25 septembrie 2009]

Pe U2 i-am văzut, pentru prima oară live, pe stadionul Maksimir din capitala Croaţiei, Zagreb, pe 9 august, anul acesta. Concertul a făcut parte dintr-un tur de mai multe ţări, primul având loc în Spania, la Barcelona, în 30 iunie 2009. Cu această ocazie, U2 au pornit în promovarea cel mai nou album, intitulat „No line on the horizon”, chiar dacă printre piesele interpretate s-au strecurat şi melodii deja consacrate. Turul se va încheia pe data de 28 octombrie în Vancouver, Canada.

Următoarele locaţii în care vor concerta cei de la U2, începând cu data de 12 septembrie:

12 septembrie 2009, Soldier Field, Chicago, SUA, în deschidere: Snow Patrol

13 Septembrie 2009, Soldier Field, Chicago, SUA, în deschidere: Snow Patrol

16 Septembrie 2009, Rogers Centre, Toronto, Canada, în deschidere: Snow Patrol

17 Septembrie 2009, Rogers Centre, Toronto, Canada, în deschidere: Snow Patrol

20 Septembrie 2009, Gilette Stadium, Boston, SUA, în deschidere: Snow Patrol

21 Septembrie 2009, Gilette Stadium, Boston, SUA, în deschidere: Snow Patrol

24 Septembrie 2009, Giants Stadium, New York, SUA, în deschidere: Muse

25 Septembrie 2009, Giants Stadium, New York, SUA, în deschidere: Muse

29 Septembrie 2009, FedEx Field, Washington, SUA, în deschidere: Muse

1 Octombrie 2009, Scott Stadium, Charlottesville, SUA, în deschidere: Muse

3 Octombrie 2009, Carter-Finley Stadium Raleigh, SUA, în deschidere: Muse

6 Octombrie 2009, Georgia Dome, Atlanta, SUA, în deschidere: Muse

9 Octombrie 2009, Raymond James Stadium, Tampa, SUA, în deschidere: Tampa Muse

12 Octombrie 2009, New Cowboys Stadium, Dallas, SUA, în deschidere: Muse

14 Octombrie 2009, Reliant Stadium, Houston, SUA, în deschidere:  Muse

18 Octombrie 2009, Oklahoma Memorial Stadium, Norman, în deschidere: Black Eyed Peas

20 Octombrie 2009, Univ. of Phoenix Stadium, Phoenix, SUA, în deschidere: Black Eyed Peas

23 Octombrie 2009, Sam Boyd Stadium, Las Vegas, SUA, în deschidere: Black Eyed Peas

25 Octombrie 2009, Rose Bowl, Los Angeles, SUA, în deschidere: Black Eyed Peas

28 Octombrie 2009, BC Place Stadium, Vancouver, Canada, în deschidere: Black Eyed Peas

 U2 la Zagreb

 Programat să înceapă la ora 20.00, spectatorii s-au adunat la faţa locului încă de la ora locală 11.00 (ora 12.00 a României), pentru a-şi rezerva din timp un loc călduţ în faţa scenei (pentru cei care pe a căror bilet nu era consemnat locul). În tot acest timp, mi-a fost dat să văd fel de fel de fani, care mai de care gătiţi pentru acest eveniment:  fie că purtau tricouri personalizate, fie că îşi confecţionaseră cercei pe care avea să scrie U2, ba chiar şi unghii pictate cu numele formaţiei, tonuri de apel cu piesele lor şi câte şi mai câte elemente special create pentru a-şi arăta sentimentele faţă de membrii trupei.

În doar 4 ore, stadionul, cu o capacitate de 40.000 de locuri, s-a umplut până la refuz. Scena, una demnă de scene SF, în forma unui gândac uriaş, se afla pe circa un sfert din gazon, permiţând astfel publicului accesul pe restul gazonului, astfel că s-a ajuns lejer la peste 50.000 de spectatori.

Scena are, potrivit chitaristului The Edge, o valoare de peste 40 de milioane de dolari şi este cea mai scumpă din lume, depăşindu-le pe cele utilizate de Madonna sau Rolling Stones, fapt care a stârnit critici în lumea artistică, potrivit presei britanice. Jocul de lumini, grilajul care cobora pe scenă, putea proiecta versuri, imagini şi filmuleţe aparţinând trupei. Pentru mine, cea care participă pentru întâia dată la un astfel de concert, a fost impresionant, la care mai adaug faptul că am reuşit să fiu atât de aproape de ei.

Concertul din 9 august nu se afla pe lista turului din acest an, dat fiind faptul că pe data de 10, în acelaşi oraş, urma să aibă loc un altul. Dar având în vedere că biletele pentru ziua de 10, s-au vândut ca pâinea caldă în câteva ore, organizatorii au decis să pregătească încă un spectacol. Aşa a apărut cel din 9 august,  cel la care am reuşit să particip.

În cadrul showului de deschidere, au cântat britanicii de la The Hours, respectiv trupa irlandeză Snow Patrol (cunoscută pentru piesa „Chasing Cars”), care au reuşit să ne dezmorţească după lungi ore de aşteptare şi reuşind să tatoneze terenul pentru ce avea să urmeze …

Zeii au urcat pe scenă, pe rând, după ora 21. Un fum alb, lumini, lasere sau flash-uri sunt doar câteva din atributele care au descris apariţia lor în faţa fanilor. Concertul putea începe. Au început cu „Breathe”, şi au continuat treptat cu “No Line On The Horizon”, “Get On Your Boots”, “Magnificent” cu un mix cu “Miss Sarajevo”, “Beautiful Day” cu “Blackbird”sau “Elevation”. Au ajuns apoi la “One” pe care au dedicat-o tuturor celor care au fost dezamăgiţi în dragoste, încheind-o cu succes cu “Unchained Melody” (una dintre puţinele piese scrise de alţii pe care le cânta U2 în prezent). A urmat apoi “Until The End Of The World”.  Când am recunoscut acordurile de la „Stay (Faraway, So Close!)”, pe care nici nu mă aşteptam să o aud, m-au năpădit lacrimile. E piesa mea preferată de la U2. Am fost atât de încântată să o aud live. După toată bucuria, au mai urmat: „Unknown Caller”, „The Unforgettable Fire”, „City Of Blinding Lights”, „Vertigo”, „I’ll Go Crazy If I Don’t Go Crazy Tonight”, „Sunday Bloody Sunday” în combinaţie cu „Rock The Casbah”, „Pride (In The Name Of Love)”, „MLK” dedicat lui Martin Luther King. La „Walk On”  cu „You’ll Never Walk Alone”, pe scenă au urcat 40 de voluntari care purtau măşti cu chipul activistei pentru drepturile omului din Birmania, celebra Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace. După ce i-au dedicat acest cântec, U2 au încheiat cu „Where The Streets Have No Name” cu „All You Need Is Love” a grupului Beatles. Apoi, fanii i-au cântat lui Edge  „Happy Birthday”, s-a desfăcut şampania şi s-au desfătat pe scenă. Şi-au luat rămas bun de la publicul, care îi striga în continuare. A urmat, desigur, un bis. Astfel, cu un costum negru accesorizat cu beculeţe roşii, Bono s-a întors pe scenă şi a început să cânte din nou. A fost „Ultra Violet (Light My Way)”, apoi „With Or Without You” şi în final „Moment of Surrender”.

A fost minunat, într-un cuvânt. E o mare şansa a vedea o formaţie ca U2, live, într-una din cele mai frumoase capitale europene, Zagreb.