Şi încă mai visez …

Mi-era tare dor să mai scriu. Nu am apucat de tare multicel să mai presar gânduri pe acest blog. Şi asta şi pentru că poate, în viaţa mea au apărut tot felul de schimbări, toate atât de bruşte, încât abia ce m-am dezmeticit şi au apărut alte provocări.

E iunie. Deja. Jumătatea lui 2013. Habar nu am cum au trecut aceste luni şi cum de s-au întâmplat atât de multe lucruri. La finalul acestei luni las în urmă un mandat de 6 luni la Oradea Toastmasters, unul plin, presărat cu multe momente, atât bune, cât şi diverse obstacole care mai de care mai diverse. Dar am trecut peste ele şi am bucuria să spun, azi, că aştept cu nerăbdare să văd pus pe fapte noul board. De altfel, adineaori ce am pus pe hârtie tot ce trebuie pentru a organiza temeinic Alegerile acestui club, care vor avea loc marţi, 11 iunie, ora 19.00. Am încredere că ei vor continua munca noastră din aceşti aproape 3 ani.

Las în urmă ceva, dar în mod sigur se iveşte altceva. Pentru că aşa este în viaţă. Orice sfârşit are, întotdeauna, un nou început. Mai mult decât atât, privind în urmă, la cei 29 de ani pe care îi voi împlini cât de curând, un zâmbet cald îmi apare pe chip pentru că ştiu că nu am trecut alene prin viaţă şi mă bucur de fiecare moment dat în care am construit şi mi-am dedicat timp pentru a transforma visele în realitatea mea.

Am avut parte de experienţe diverse în aceste luni, atât la firma la care de curând am împlinit 2 ani, cât şi în acest club de public speaking şi leadership, în care simt cum am crescut. Am avut şansa de a fi invitată la Cluj, de către clubul de acolo, cât şi la Timişoara la conferinţa naţională organizată de colegii de acolo. Sunt amintiri multe şi frumoase, şi ca norocul, ele sunt singurele care ne mai leagă de acele locuri şi oameni.

Recunosc, nu a fost mereu simplu, dar pentru că mi-am dorit, am ştiut să fac ca Universul să conspire pentru a face lucrurile reale. Şi nimic nu poate fi mai frumos decât un vis creionat, pentru care apoi pui multă dorinţă, muncă şi pasiune, şi care în final devine o realitate sublimă.

E frumos să vezi cum oamenii din jurul tău cresc, se dezvoltă şi îşi cultivă pasiunile. Şi e şi mai frumos când, într-o formă sau alta, poţi contribui la evoluţia lor. Numaidecât aştept momentul în care alţi oameni vor veni şi vor contribui la a clădi Oradea Toastmasters şi nu numai.

Până atunci însă îmi doresc să construiesc vise. Multe. Indiferent că sunt mari sau mărunte, să pot să le transform în realitate. Şi încă mai visez …