Tag Archives: Veronica Bursasiu

Antologie: Partitura, Ghiveciul și Laurii

Rapsodia leacurilor sufletești de Ștefan Lazăr

Cândva, aș fi zis că va fi prima sa carte și poate unica. Nu m-aș fi gândit că de atunci, adică de acum 10 ani, de la “Gânduri”, ne vom revedea din nou la o nouă lansare. Deceniul a trecut și îmi aduce în față, un nou volum al lui Ștefan Lazăr.

57204051_2382107428500965_3181639338253352960_o

De această dată vorbim de o antologie consistentă – cu peste 500 de pagini – pline de cugetări, despre viață cu toate formele ei, dar și despre opusa sa, moartea.

Citind de fiecare dată gândurile sale, oricât ar fi de multe, pentru fiecare din ele mă opresc, îmi dau răgaz și retrăiesc amintiri ce au legătură cu ele. Căci despre asta este vorba și acum în prezenta carte, despre motto-uri adunate din viață, gânduri care ne frământă într-un moment sau altul al existenței noastre.

Coperta-Lazar-Antologie-720x400

Un deosebit gând mă duce către prefață, care este dedicată cu atâta iubire și prețuire doamnei sale, frumoasei soții, încât cred că orice femeie ar fi onorată de un astfel de mesaj cald și plin de dragoste … poate chiar mai mult decât o romantică cerere în căsătorie!

Pătrunzând în firul vieții, mă surprinde cu atât de multe lecții, încât nu pot să nu mă întreb dacă experiența de viață ne face atât de înțelepți încât să le așternem pe foaie pentru urmașii noștri ?

Iată câteva pasaje din viață:

Când trebuie să faci ceva, nu te gândi la consecințe

Dormind-muncind, ești bogat doar în vis

Un fost absent la orele de moravuri, azi e moralist

Ești puternic dacă cunoști îngerul și demonul din tine

Credoul meu, nevoia de a servi

Invidia este umbra gloriei

Pe o grămadă de gunoi, nu încap 2 cocoși

În oala săracului, apa este untură

Nu fă niciun rău și va fi bine

Vârfurile sunt pentru toată lumea, dar înălțimile nu

Sarcina vieții este să rămânem oameni

Când te simți inutil, roagă-te

și nu în ultimul rând despre sfârșitul omului

Dacă suntem egali în fața morții și ea ar trebui să fie egală în fața noastră

În mormânt, mergem cu ranița goală

Tot ce avem, moare odată cu noi

Deci gânduri din viața dumnealui, sau mai mult spus, din viața noastră, a fiecăruia.

Îî mulțumesc că mi-a dat șansa de a retrăi diverse momente din trecut, parcurgându-i scrierile, și că îi doresc multă putere, sănătate și inspirație pentru următoarele volume, după cele 5 apărute deja.

Multe gânduri și analogii în continuare domnule Lazăr! 🙂

Au mai scris despre lansarea de carte:

  • Jurnalul Bihorean, cu mulțumiri Veronica Bursașiu, aici
  • Oradea în direct aici și aici.
  • Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România: aici