Posted in Cugetari

Mi-e dor, mi-e tare dor … de libertate

De la prima mea postare legată de cea mai actuală temă a vremurilor noastre, au trecut două săptămâni. Două săptămâni de stat acasă, de reorganizat taskurile, mintea și poate și viața.

Mă uit zilnic pe geam, amintindu-mi de zilele când eram liberi, când puteam merge oriunde și oricând fără să dăm cuiva vreo explicație ori să purtăm la noi o declarație pe proprie răspundere pentru ce avem de gând să facem o dată cu ieșirea din casă.

Mă mai uit și văd că sunt încă destui oameni și destule mașini care patrulează zi de zi. Și da,  economia trebuie să funcționeze în continuare, căci în mod sigur ne așteaptă o criză financiară cum nici nu ne așteptăm, probabil că aceea din 2008 a fost doar un mic copil pe lângă ce va urma…

Mi-e dor, mi-e dor de libertate, de părinții mei, de bunica mea, fratele meu și prietena lui, să îi văd live, nu doar prin online, de colegii mei dragi de la firmă, de coleguții și doamnele Raisei de la grădi, de prietenii și prietenele mele … Și scriu asta când deja lacrimile mă năpădesc.

În timpul zilei din timpul săptămânii, lucrând nu ai timp așa mult să te gândești, dar la final de zi, ies pe balcon, și mă apucă iar plânsul. Oricât de mult ai dori să faci și altceva, să îți găsești mereu preocupare, gândurile te năpădesc din nou. Câtă durere în lume, câte probleme … Cum va fi lumea după ce această nebunie va trece? Poate că:

  • vom iubi mai mult
  • vom prețui mai mult clipele alături de cei dragi
  • vom sta mai mult cu familia
  • (îi) vom plânge pe cei plecați pe nedrept de lângă noi
  • vom fi mai responsabili la locul de muncă
  • vom munci mai mult pentru ca economia să renască
  • vom aduce mereu ceva nou în domeniul în care lucrăm
  • vom iubi mai mult libertatea
  • vom călători mai mult în propria țară
  • vom fi mai altruiști
  • vom fi mai înțelegători
  • vom iubi și îngriji mai mult Natura și mediul înconjurător
  • vom sta să medităm mai mult
  • vom face cumpărături câte ne sunt necesare
  • și cine știe câte alte lucruri minunate vom face?

E doar un posibil scenariu. Poate că peste un an, tot ce am trăit acum, va fi dat uitării și ne vom reîntoarce la vechile obiceiuri. Sau poate nu … depinde doar de noi …

Știu doar că vreau să vină din nou ziua în care mă pot bucura alături de fiica mea de stat afară și bătut mingea fără să ni se spună că ar cam trebui să ne oprim căci poliția dă amenzi. Fără să mai purtăm măști și mănuși. Să fim din nou liberi.

Și a doua zi o luăm de la capăt. NU avem ce face, trebuie să luptăm și să ne rugăm că TOTUL VA FI BINE și că ziua aceea magică și mult dorită, se apropie pentru noi.

Viața ne dă zi de zi, lecții. Important este să știm și să putem învăța din ele. Ori din când în când ne mai dă și lecții la nivel mondial, din care cu toții ar trebui să învățăm ceva. Să ne reorganizăm prioritățile, să ne reorganizăm modul în care petrecem timpul cu familia, să ne reorganizăm cu toate, fie la nivel individual sau profesional.

Și postez și aici poezia care a devenit celebră în această perioadă, deși scrisă în anii 1800, “Vindecarea”

“Vindecarea”: minunata poezie a lui Kathleen O’Meara (1839 – 1888)

Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
Si s-au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s-au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s-au oprit
și au ascultat mai atent
cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și-a întâlnit umbra
iar oamenii au început să gândească altfel
Si oamenii s-au vindecat.

Și în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,
periculos,
fără sens și fără inimă,
Pământul începu să se vindece
iar când pericolul se sfarsi,
iar oamenii se regăsiră,
se întristara pentru morți
și au facut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fusesera vindecați. (Kathleen O´Meara)