Eu zic că debutul Alinei Gâdoiu e motiv de îndoită bucurie. S-a născut o carte şi, odată cu ea, poate, s-a născut şi un autor. Volumul pe care îl aveţi în mână este o certitudine. Viitorul autoarei e, încă, un semn de întrebare. Depinde de noi dar, mai ales, depinde de ea cum va împinge mai departe acest început pe care eu l-aş numi: îndrăzneţ, lăudabil, promiţător…
Nu am certitudini în ceea ce priveşte viitorul jurnalistic ori scriitoricesc al Alinei. Însă sunt sigur că ar fi păcat ca „Efemeridele” să rămână un capitol singular dintr-o lucrare neterminată. Poate tocmai fiindcă n-a prea apucat să se amestece cu noi ceilalţi, Alina este un jurnalist corect până la obsesie. Alina este un om ambiţios, cum nu sunt mulţi dintre cei dăruiţi cu harul de a scrie. Alina e tenace, numai atât cât trebuie şi când trebuie. Şi, mai presus de toate astea, Alina e de un bun simţ şi de o modestie care, pe cât sunt de rare, în presă, pe atât sunt de admirabile. Astea ar fi, pe scurt, motivele pentru care Alina şi-a făcut, în mod binemeritat, loc în inimile şi în bibliotecile noastre.
Cartea aceasta, scrisă simplu, din pasiune, cel mai adesea direct, aşa cum scrie un jurnalist adevărat, mai are o calitate: vine să ne aducă aminte cât de fragilă, ca să nu spun dramatică, este condiţia omului de presă şi cea a creaţiei sale. Orice articol, chiar şi o „bombă”, trăieşte o zi, poate o săptămână, şi apoi se duce în neantul uitării. Ritmul trepidant în care ne-a fost dat să ne trăim zilele ne oferă prea rar prilejul de a privi înapoi. „Efemeridele” pot fi, oricând, pretextul potivit pentru astfel de momente ale tihnei şi reflecţiei. Păstrate la îndemână, în bibliotecă, scrierile Alinei Gâdoiu ne vor aminti de: frumuseţea irepetabilă a anilor de liceu, de parfumul ameţitor al studenţiei, despre locuri frumoase, despre lucruri urâte sau, foarte fain, despre „cât e de sănătos să freci menta”.
Cine ştie, poate, şi datorită Alinei, privind în urmă, va fi mai uşor să ne corectăm mersul înainte!
[cartea în opinia mea la momentul lansării, februarie 2009]
Primul meu volum intitulat sugestiv „EFEMERIDE” se prezintă ca o colecţie de texte scrise de-a lungul timpului (între 2001 şi 2008). În „EFEMERIDE” sunt gânduri, trăiri, sentimente despre oameni, despre fapte şi locuri frumoase, pe care le-am explorat şi mi-au plăcut, despre frumuseţea irepetabilă a anilor de liceu sau despre parfumul ameţitor al studenţiei. Unele articole au fost publicate, altele le-am păstrat undeva. Pentru eternitate. Şi în final şi-au găsit locul aici, în această carte. Pentru a o avea azi, aici, m-am adresat editurii ARCA în urmă cu câteva luni, după ce am participat la mai multe lansări de carte (ale acestei edituri). Am îndrăgit, mai exact, exemplul unor ziarişti deja consacraţi în presa scrisă locală precum: Mariana Gavrilă, Dimitrie Bălan, Florin Ardelean sau Florin Budea. Este binecunoscut faptul că scrierile unor jurnalişti se pierd în timp şi deci, munca lor este una de efemeride.
Astfel, când voi privi înspre trecut, voi lua cartea în mână şi, precum un album de fotografii, la fel şi „EFEMERIDE”, îmi va aminti de toate acele momente dragi mie. Naşterea unei cărţi este după cum spune şi Florin, precum naşterea unui copil, şi deci un motiv de imensă bucurie.
Pregătirea acesti cărţi mi-am adus tot felul de gânduri. Îmi aminteam cu drag de primele mele scrieri: se întâmpla prin 1995, când am început să îmi descopăr pasiunea de a scrie. Scriam despre orice într-un jurnal din acela cu lăcăţel, primit de la un Moş Crăciun. A început să îmi placă tot mai mult să scriu. Adesea compuneam poezii, fără rimă, simple, dar în care puneam mult suflet. În fine, la începutul clasei a XII-a (2001), mi-am publicat primul articol în revista Colegiului Naţional Emanuil Gojdu, sub îndrumarea celui care mi-a fost diriginte, domnul Dorel Tifor. Scriam despre o şcoală de vară la care am fost acceptată, criteriul de selecţie fiind un eseu elaborat în limba engleză având ca temă „Girls leading our world” (Femeile conduc lumea).
Cu trecerea timpului, mi-am dat seama tot mai mult că asta îmi doresc să fac mai departe. Să scriu. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi cum de ce ţi-e frică nu scapi, am ajuns să urmez cursurile unei facultăţi tehnice. Cu toate acestea, în anii de studenţie mi-am cultivat cel mai mult această pasiune. Colaboram cu diverse reviste şi ziare atât din plan local, cât şi din plan naţional, pe domeniul tineret/studenţi şi în final, în octombrie 2006 m-am alăturat în echipa 24FUN – ediţia de Oradea şi i-am rămas fidelă.
Cu toate acestea, nu am crezut vreodată că îmi va fi dat să trăiesc această zi. În perioada precendentă acestei lansări, am început să organizez, cu migală, acest eveniment. Printre altele, mă tot întrebam ce cuvinte se rostesc atunci când lansezi un volum. M-am apucat să compun un mic discurs, dar am realizat că în astfel de momente cuvintele sunt de prisos, doar emoţiile mai pot spune ceva. Devii, pur şi simplu, neputincios în faţa cuvintelor. Conştientizezi că ai devenit o mică parte a unei mari lumi şi eşti fericit.
Nu mi-am pus niciodată problema ca această carte să fie vândută. Nu am încercat modelul autorului care îşi vinde creaţia. Totuşi, preluând modelul lansării cărţilor domnului Florin Ardelean (aici mă refer la cele două volume intitulate „INSECTAR”), am înţeles că este un gest necesar ca acum, când cultura trebuie să fie tot mai respectată, să existe un preţ simbolic pentru orice carte. Este o chestiune de onoare pentru creator. Gândul mă duce spre o mai veche îndemnare la respectul pentru cultură: „daţi un leu pentru Ateneu”.
Închei prin a vă mulţumi că sunteţi azi aici. Nu pot uita că tot ce se întâmplă acum, aici, este meritul a multor oameni din această sală. Oameni, fără de care, azi, eu nu aş fi fost aici: domnul Mircea Bradu, domnul Doru Sicoe, domnul Dorel Tifor, Claudia Mang, Ovidiu Coman, părinţilor mei şi iubitului meu frate, dar şi multor altor persoane dragi mie (chiar dacă nu îi nominalizez le mulţumesc din suflet) şi desigur, Florin Budea, care fără să ştie, mi-a fost şi îmi este nu doar un prieten deosebit, ci şi un mentor excepţional, încă din prima clipă în care am început să vorbim.
[recenzie Jurnalul Bihorean, februarie 2009]
Dragostea, ca temă a descătuşărilor lirice
de Crina Dobocan
ORADEA – Cultura românească s-a îmbogăţit cu încă două volume de poezie şi unul de proză. Trei volume au ieşit recent de sub tiparul Editurii Arca şi au fost lansate miercuri seara în Sala Forum a Hotelului Continental din Oradea, în prezenţa a numeroşi oameni de cultură, politicieni, actori şi jurnalişti.
Florin Budea a prezentat cartea semnată de colega sa de la revista 24 FAN,Alina Gâdoiu, despre care a spus că „este o carte bună, care ne poate ajuta să corectăm paşii pe care-i facem în viaţă”. Alina Gâdoiu a pus în „Efemeride” gânduri şi locuri frumoase din viaţa ei, sentimentele pe care le nutreşte faţă de anumite persoane, o parte din anii petrecuţi în liceu şi cei din facultate sau trăiri personale de după terminarea studiilor. Alina Gâdoiu îşi defineşte cartea„un instrument în care mulţi dintre cititori s-ar putea regăsi”.
Stări poetice
Depre volumul de versuri „Corespondenţele unei veri” a vorbit criticul de artă Ramona Novicov. „Cartea prezintă stări poetice subiective, dar efemere. În această carte puteţi descoperi un cult al formei, în sensul că aceste poeme au pe alocuri forme plastice, care se dublează. Sunt poeme în oglindă, uşor de vizualizat şi de simţit dincolo de cuvinte”, a spus Ramona Novicov.
„Dintotdeauna pentru totdeauna” a fost prezentată de mânuitorul cuvintelor, scriitorul Mircea Bradu.„Florin Budea poate uni armonios jurnalismul cu poezia”, subliniază Mircea Bradu.
Atmosfera lansării a fost una de cenaclu. Cunoscuţii actoriIon Abrudan şi Eugen Ţugulea au recitat cu patos din versurile junilor poeţi.
[recenzie Bihoreanul, februarie 2009]
Începând de miercuri seară, lista „semnăturilor” orădene este mai bogată cu un prozator şi doi poeţi. Aproape o sută de orădeni s-au înghesuit în Sala Forum şi pe holul hotelului Continental pentru a lua parte la tripla lansare de carte pregătită de editura Arca aparţinând scriitorului orădean, Mircea Bradu.
”Efemeride”, care cuprinde o serie de articole ale Alinei Gâdoiu publicate atât în revista 24Fun cât şi pe blogul personal, ”Corespondenţele unei veri”, a profesoarei Gabriela Popoviciu şi ”Dintotdeauna pentru totdeauna”, a jurnalistului Florin Budea, sunt trei cele trei cărţi diferite ca tonalitate şi abordare care au avut parte de o singură lansare.
Emoţionaţi şi vizibil surprinşi de publicul numeros format din studenţi, oameni de cultură şi aleşi locali, autorii şi-au lansat volumele într-o atmosferă de cenaclu, îmbogăţită de interpretările actorilor orădeni Ion Abrudan şi Eugen Ţugulea, care au dat glas şi trăire versurilor tinerilor poeţi. Mai impresionat chiar decât autorii, Mircea Bradu, gazda evenimentului, a declarat că dincolo de maniera personală, volumele au un fond comun. ”Cărţile au un element care le unesc: presa şi poezia. Iniţial am vrut să lansăm două cărţi, apoi câte trei. Florin Budea, care vine cu poezie, are acelaşi element în comun cu Gabriela Popoviciu. Iar Alina Gâdoiu are câteva articole”, a declarat Mircea Bradu.
„Dintotdeauna pentru totdeauna”, cartea semnată de ziaristul Florin Budea, este, aşa cum însuşi autorul recunoaşte, o poveste de iubire ce nu trebuia citită decât de cei care şi-au scris-o. Concepută ca „un jurnal intim”, cartea adună „o parte din cele circa o mie de mesaje trimise prin telefonul mobil, o fărâmă din cam tot atâtea epistole trimise prin e-mail” şi poezii scrise „pe furate”. Inedit este şi faptul că în carte sunt cuprinse, spre dovada autenticităţii, facsimile ale scurtelor poezii.
Cartea „Corespondenţele unei veri” a Gabrielei Popoviciu, profesor titular la Facultatea de Protecţia Mediului şi licenţiată în Drept, este una de poezii, în care autoarea mărturiseşte că şi-a aşternut gândurile şi sentimentele. „Este o carte intimă, cu care nu vreau să fac comerţ. Am tipărit-o într-un tiraj redus, strict pentru prietenii mei şi cartea nu se va vinde în librării”, a declarat pentru Bihoreanul.ro Gabriela Popoviciu.
Alina Gâdoiu îşi vede cartea, „Efemeride”, ca pe un album de fotografii în care a adunat gânduri, sentimente şi impresii despre locurile pe care le-a vizitat şi oamenii pe care i-a cunoscut. De altfel, cartea Alinei Gâdoiu este şi singura care va fi pusă în vânzare, la Librăria Humanitas de pe Corso.
Pe Alina o cunosc din luna decembrie 2009 cand ne-am intalnit la Schimb de Carti Oradea. E o fata draguta, fiind printre primele persoane cu care m-am inteles de la prima intalnire.
Efemeride, asa se numeste prima ei carte. In momentele acestea, se finalizeaza a doua carte. Ca sa facem titlul mai pe intelesul tuturor, am scos o definitie din DEX :
EFEMERIDE s.f. pl. […] 3. note, noțite (de ziar, de calendar) care indică evenimentele petrecute la epoci diferite în aceeasi zi. 4. (fig.) gânduri, idei, lucruri etc. trecătoare. (< fr. éphéméridés)
In carte sunt puse cap la cap eseuri si articole scrise de Alina Gadoiu pentru diferite reviste Oradene, din tara sau pentru revista liceului Emanuil Gojdu. Cand am inceput sa citesc, am zis sa nu o termin foarte repede, deoarece ma incantau multe ideei. Am citi pe portiuni, cate 3-4 articole intr-o zi pe care le rumegam bine de tot. Fiind de actualitate, am aflat multe informatii noi despre Oradea si Zona metropolitana.
Exista in unele articole un excelent umor satiric. Scrise in vremea studentie se prezinta cateva oferte si experiente bursiere pe care Universitatea din Oradea le ofera si multe alte pareri in legatura cu tanara generatie. Sunt si cateva interviuri luate personalitatilor oradene.
A fost prima carte care am citit-o de genul acesta si mi s-a parut interesanta. Posibil pe viitor sa mai citesc din acest domeniu.
Sa precizez cum a promis si ce nu imi place. Din punct de vedere al scriiturii e foarte bine scrisa, doar cateva greseli de la editura din cate am vazut.
O recomand cu mare caldura, mai ales ca imi place cum e gandita coperta.
EFEMERIDE 
efemeridele au fost primele ziare care au aparut in grecia antica 🙂