“Nu încerca să înţelegi de ce ţi se întâmpa unele evenimente mai puţin fericite din viaţa ta. Nu contează ceea ce îţi face viaţa, ci contează ceea ce faci tu când îţi face viaţa”, spunea foarte frumos Florica Cherecheş, o adevărată doamnă a oraşului meu, Oradea. 
În ultima perioadă am participat la o serie de evenimente organizate de Fundaţia Comunitară Oradea, evenimente cu şi pentru femei, în care am învăţat de la multe doamne despre cum au reuşit în viaţă, cum au depăşit anumite momente din evoluţia lor, ne-au dat şi nişte sfaturi extrem de utile. Seria de evenimente “Femina” le-a avut ca speakere pe: Anca Dodescu, Oana Mudura, Luminiţa Popa, Andreea Maier, Codruţa Bala, Ligia Burtă, Florica Cherecheş, Sorina Bradea şi Mihaela Tatu. Am reuşit să le văd doar pe ultimele 3, însă fiecare a reuşit să îmi lase ceva întipărit în suflet, ceva din care să învăţ şi să îmi fie de folos mai departe. Nimic nu e întâmplător în viaţă …Se spune şi se confirmă.
În urmă cu câteva zile, în rutina mea zilnică, în zona mea de comfort au apărut tot felul de situaţii. Mai mult sau mai puţin fericite. Ca de obicei apărea întrebarea: “De ce, eu cu ce am greşit iar?”. Aceleaşi întrebări la care tot căutăm veşnice răspunsuri.
Concret. Miercuri seara venind dinspre serviciu cu maşina – că deh, nu mai ştiu să merg pe jos – îmi dau seama de o defecţiune electrică. Era vorba despre semnalizarea care nu mai funcţiona. Deloc, desigur. Nu doar că eram deja supra-saturată de atâtea şi atâtea chichiţe, dar numai de acest lucru nu mai aveam nevoie. Aşa că am mers până acasă cu ea, aşa cum era, şi am parcat-o. Şi nu am mai urnit-o de acolo până dimineata când urma să mă programez la un electrician. Dar, în aceeaşi seară, aveam şi discurs la Oradea Toastmasters, cu titlul “Moş Crăciun există”, având la bază ideea că el ne poate îndeplini dorinţele noastre. Toate acestea puse cap la cap, mă făceau să mă gândesc la următorul mijloc de transport disponibil. Am găsit că tramvaiul ar putea fi. Dau să mă pregătesc de plecare şi cu noroc primesc de la al meu prieten şi un bilet de tramvai. Ies din casă, ajung să dau cu vremea de afară şi realizez că nu este atât de frig, că timp am suficient şi că pot să o iau pe jos. A fost una dintre cele mai bune decizii. Au fost 40 de minute în care am reuşit să dau nişte telefoane şi să rezolv mai multe taskuri, am reuşit să îmi şi repet încă o dată discursul. Am ajuns la Hotel Continental, locul de întâlnire al Oradea Toastmasters. Cu un zâmbet larg pe chip şi cu o stare de spirit bună. Mi-am susţinut discursul, poate chiar mai bine decât m-aş fi aşteptat, am participat inclusiv la secţiunea de discursuri improvizate, şi mi-am dat seama că de mult nu am mai privit cu atâta optimism un fapt care mă supărase.
https://www.youtube.com/watch?v=VPQUEzo0Llc&feature=youtu.be
De fapt, am înţeles încă o dată ce ne spunea doamna Florica Cherecheş, Să nu încercăm să găsim un sens întâmplărilor, ci să le luăm ca atare şi le vom înţelege rostul la momentul potrivit. Toate ca toate, dar la finalul şedinţei, un coleg s-a oferit să mă ducă acasă. Totul se aranjase. Mai frumos şi mai bine decât mă aşteptam. Iar dimineaţa, electricianul mi-a rezolvat problema cât ai zice “Peşte”. A fost o întâmplare banală, dar din care am înţeles multe. Am înţeles că întotdeauna lucrurile se întâmplă cu un scos. Că degeaba încercăm să găsim răspunsuri acolo unde nu sunt, pentru că ele vor veni la clipa potrivită. Uneori nu mai vin, dar nici nu are rost să ne frământăm prea mult. În definitiv, tot ce contează este să sperăm, să credem, să fim optimişti. Restul sunt detalii.
Privind în urmă, pot să spun că mă bucur de tot ceea ce mi se întâmplă, pentru că toate aceste experienţe ne întăresc, ne fac să privim lumea şi lucrurile cu alţi ochi. Uneori mai temători, alteori mai curajoşi. Uneori chiar şi de două sau de mai multe ori. Aşadar, chiar nimic nu e întâmplător, dar întotdeauna după greu vine bine, iar după ploaie iese întotdeauna … soarele. În final, să avem credinţă şi sărbători de vis! 🙂
EFEMERIDE 