Author Archives: Alina Popa (Gâdoiu)

Despre FITO, Meedea’s boys si alte piese

Deşi au trecut zile bune de când Festivalul Internaţional de Teatru Scurt şi-a rămas bun de la Oradea, amintirile lui încă ne copleşesc.

Recunosc, că personal nu am avut ocazia de a participa, însă colegii mei Qubiz-işti au fost la destul de multe piese, astfel că am reuşit să obţin atât un articol despre Medeea’s boys, cât şi câteva recenzii frumoase despre alte piese din cadrul festivalului. Şi am redescoperit nu doar nişte oameni tehnici, cât şi nişte oameni sensibili, pasionaţi de artă.

fito

„Medeea’s boys”, jucată cu trup și suflet, ambele la vedere

De Cristian Horgoş

“Drama argonautică a Medeei și a lui Iason, mai exact a celui mai teribil caz de pruncucidere din literatură și legendă, s-a jucat vineri seară, la Oradea, într-o versiune modern-fantezistă închipuită de dramaturgul Ionuț Sociu și regizorul Andrei Măjeri și pusă în scenă de tinerii actori ai trupei Apollo111  București.
Piesa a debutat în stil Drugs, sex & rock’n roll, cu un limbaj “carnal-carnaval” apropiat de cel al militarilor moderni din zonele de conflict.

Stilul absolut fără perdea, gen Medeea’s playboys, a introdus brusc asistența în anti-camerele erosului patologic, triind totodată din spectatorii care n-au fost atenți la avertismentul oficial că spectacolul nu are deloc un limbaj “erotically correctly”…

Imediat după prima scenă, jucată într-un bar “flower power”, povestea reîntâlnirii argonauților câștigă progresiv substanță și mesaj freudian, de la replică la replică. Aparent dezinvolți și dispuși să-i aducă ofrandă lui Eros, junii argonauți vădesc însă, rând pe rând, fiecare în felul lui, că sunt bântuiți de mrejele Medeei, o tânără sugestiv prezentată în sinopsisul piesei ca și “castratoarea de bărbați”.

Dar însăși condiția bărbatului e extinsă temerar spre androginitate, într-o expediție exploratorie ce amintește de călătoria corăbiei Argo, în sus spre izvoare, în căutarea lânii de aur ca simbol al fericirii supreme. Doar că argonauții Apollo111 își explorează și excită periculos izvorul adânc-interior de tenebre, având ca resort principal erosul. Dispus, în stilul unui mascul alfa, să recadă în mrejele lui Eros, Iason o respinge pe Medeea. Aceasta nu-i iartă însă că o dată cu ea, îi respinge și copiii pe care-o are cu ea, și ca pedeapsă finală îi sacrifice sângeros. Jucată într-o versiune androgină, într-o oscilație incitantă între bărbat și femeie, tragică dar și dominantă, Medeea se dovedește prea complexă și asupritorie, aproape imposibil de înțeles de către bărbații pur-hetero.

Întrupată (sau evocată?) chiar de către unul din junii argonauți, Medeea întinde o capcană psihologică eventualilor spectatori oripilați de curentul gay.

Însă cheia în care e jucată Medeea face mai degrabă trimitere la unul din cele mai provocatoare mituri ale umanitatății: mitul androginului.

Pentru a transmite asta, eroii piesei joacă cu sufletul dezgolit, oferit absolut la vedere. Iar pe alocuri, inclusiv cu trupul. Însă hora grecească încinsă de argonauți în stilul nudității practicate de atleții eleni la Olimpiadele antice mai degrabă se vrea a fi un dans purificator și solidar, un dans oarecum disperat al rezistenței masculine împotriva feminității extreme, auto-devorante. Remediile sunt comico- înduioșător de iluzorii. Argonautul inspirat de Esculap își îndeamă camarazii amputați psihologic de Medeea să vină la clinica lui, unde “în două săptămâni vă pun pe picioare”. Orfeu se anesteziază cu solo-uri de chitară electrică, în timp ce shoturile de tărie se reiau ritualic în decursul piesei ca pseudo-remediu “traditional” împotriva afecțiunilor de inimă albastră.
Cu speranța, oricum șubredă și amăgitoare, că au reușit să-și amelioreze sindromul medeeian, argonauții se despart cu un salut singergic și ștregăresc:

Ne vedem, ne auzim, ne mirosim!


Janka

” O piesă pe care nu o voi uita prea curând, un documentar impresionat despre ororile regimului nazist trăite de tânăra Janka, dar și de milioane de evrei captivi în lagarele de concentrare timp de aproximativ 5 ani. Janka ne povestește momentele teribile prin care a trecut ea împreună cu familia ei, dar și viata de după această perioadă îngrozitoare.

O piesa de rezonanţă mai ales într-un oraş ca Oradea care a avut, din nefericire, astfel de destine deopotrivă fragede si tragice, precum al Evei Heyman (Anne Frank al Grosswardein-ului) “

———————————————————————————————————————————

Avalanşa

“A fost fantastic! Impresionantă piesa Avalanşa. O piesă aparte şi datorită faptului că spectatorii sunt pe scenă în mijlocul acţiunii. O piesă în care am regăsit multe din zdruncinările societăţii moderne chiar dacă acţiunea piesei se desfăşoară în secolul trecut. Este prezentat şi dezbătut sentimentul fricii care distruge omul, precum şi simbolul judecăţii, cine are dreptul să judece şi de ce? O piesă care clar merită vazută/trăită. Pot spune că e de departe cea mai tare piesă de teatru la care am participat până acum. Deosebit şi efortul actorilor în condiţii nu tocmai prielnice de temperatură cu un echipament de iarnă.”

———————————————————————————————————————————–

Suicidal

“Eu am fost la Suicidal, prezentat sub forma un reality show cu şi despre sinucidere, show-ul e format din mai multe scene fiecare prezentând o întâmplare (sinucidere) unele inspirate din realitate altele cu totul fictive, 1/2 sunt mai serioase şi sumbre dar restul amuzante unele chiar hilare. Overall o comedie buna, cu câteva scene geniale.”

——————————————————————————————————————————–

…ESCU

“…ESCU – mi s-a parut o piesa extrem de actuală, chiar dacă premiera a avut loc in 11 decembrie 1933. Piesa are atât comic de limbaj, cât şi de situaţie. Este vorba despre moravurile vieţii politice şi de lupta pentru putere şi obţinerea cu orice preţ a unui post cheie în Guvern – cam ca în zilele noastre. Restul vă las să descoperiţi :p”

Le mulţumesc pentru frumoasele recenzii şi să ne revedem cu bine la următoarea ediţie 🙂

Despre vot și nu numai

ueIeri, încă de dimineață, ne-am îndreptat spre secția de vot. Cu mic, cu mare. Eram sceptică, căci de ani de zile încoace, de fiecare dată când veneam la vot la secția aceasta, era mai mereu pustiu.

De această dată, însă nu, era multă multă lume, și mulți veneau după noi. La ora 10! Am aflat apoi, că asa se întâmplă în toată țara, dar și în diaspora. Nu îmi venea să cred.

La începutul săptămânii trecute, nu eram sigură cu cine voi vota. Acum o lună aș fi zis clar că va fi USR-PLUS, dar de când mi-au spamat adresa de email de companie (iar eu sunt foarte GDPR addicted), am renunțat la gând și chiar le-am spus asta.

Apoi, când la mijlocul săptămânii anterioare, ne-a vizitat la sediul nostru, Qubiz, chiar domnul Primar Ilie Bolojan, iar la întrebarea mea, “Singur ați venit?”, îmi spune că desigur, nu are nevoie de alai (nu așa a fost exprimarea lui, dar în mod cert a spus că se știe descurca), lucru care pe mine m-a surprins în mod tare plăcut (căci de regulă în campanie, se vine cu o echipă mare), a fost declicul discuției și probabil decizia urma să fie luată. Am vorbit diverse, dar a recunoscut și că a venit în scop electoral, și dacă cumva nu suntem deciși “… dacă aveți încredere în mine, să votăți Partidul Național Liberal, cu toate neajunsurile sale, dar și părțile bune și să alegeți răul cel mai mic”. Mi-a plăcut că a fost sincer, și a recunoscut și părțile bune și cele rele, astfel că de acolo și până a-l susține (nu doar la modul general) la vot, nu a mai fost decât un pas.

Și mai cred, totodată, că la nivel de Oradea, oamenii au votat pentru primar, mai mult decât pentru cei care ne vor reprezenta la Bruxelles.

Am urmărit aseară rezultatele și cred că oricine le-a văzut, a fost foarte surprins de tot ce s-a întâmplat. Am urmărit și ce s-a întâmplat azi. Nu pot să spun că ma bucur, ci mai degrabă cred că într-un final, orice facem, are un efect mai mult sau mai puțin îndepărtat asupra noastră.

De încheiere, cu optimism, tot ce sper în continuare este ca de azi înainte, lucrurile să se îndrepte, cred că România / dar și Oradea, are oameni capabili care pot să crească această țară și cel mai important, cred că te poți realiza și aici, dacă vrei cu adevărat.

 

Antologie: Partitura, Ghiveciul și Laurii

Rapsodia leacurilor sufletești de Ștefan Lazăr

Cândva, aș fi zis că va fi prima sa carte și poate unica. Nu m-aș fi gândit că de atunci, adică de acum 10 ani, de la “Gânduri”, ne vom revedea din nou la o nouă lansare. Deceniul a trecut și îmi aduce în față, un nou volum al lui Ștefan Lazăr.

57204051_2382107428500965_3181639338253352960_o

De această dată vorbim de o antologie consistentă – cu peste 500 de pagini – pline de cugetări, despre viață cu toate formele ei, dar și despre opusa sa, moartea.

Citind de fiecare dată gândurile sale, oricât ar fi de multe, pentru fiecare din ele mă opresc, îmi dau răgaz și retrăiesc amintiri ce au legătură cu ele. Căci despre asta este vorba și acum în prezenta carte, despre motto-uri adunate din viață, gânduri care ne frământă într-un moment sau altul al existenței noastre.

Coperta-Lazar-Antologie-720x400

Un deosebit gând mă duce către prefață, care este dedicată cu atâta iubire și prețuire doamnei sale, frumoasei soții, încât cred că orice femeie ar fi onorată de un astfel de mesaj cald și plin de dragoste … poate chiar mai mult decât o romantică cerere în căsătorie!

Pătrunzând în firul vieții, mă surprinde cu atât de multe lecții, încât nu pot să nu mă întreb dacă experiența de viață ne face atât de înțelepți încât să le așternem pe foaie pentru urmașii noștri ?

Iată câteva pasaje din viață:

Când trebuie să faci ceva, nu te gândi la consecințe

Dormind-muncind, ești bogat doar în vis

Un fost absent la orele de moravuri, azi e moralist

Ești puternic dacă cunoști îngerul și demonul din tine

Credoul meu, nevoia de a servi

Invidia este umbra gloriei

Pe o grămadă de gunoi, nu încap 2 cocoși

În oala săracului, apa este untură

Nu fă niciun rău și va fi bine

Vârfurile sunt pentru toată lumea, dar înălțimile nu

Sarcina vieții este să rămânem oameni

Când te simți inutil, roagă-te

și nu în ultimul rând despre sfârșitul omului

Dacă suntem egali în fața morții și ea ar trebui să fie egală în fața noastră

În mormânt, mergem cu ranița goală

Tot ce avem, moare odată cu noi

Deci gânduri din viața dumnealui, sau mai mult spus, din viața noastră, a fiecăruia.

Îî mulțumesc că mi-a dat șansa de a retrăi diverse momente din trecut, parcurgându-i scrierile, și că îi doresc multă putere, sănătate și inspirație pentru următoarele volume, după cele 5 apărute deja.

Multe gânduri și analogii în continuare domnule Lazăr! 🙂

Au mai scris despre lansarea de carte:

  • Jurnalul Bihorean, cu mulțumiri Veronica Bursașiu, aici
  • Oradea în direct aici și aici.
  • Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România: aici

 

Scrisoare deschisă către Consiliul Județean Bihor

Dragă “Consiliul Județean Bihor“,

Îți scriu aici – căci aici sigur nu ajunge în eter, în spam sau în trash – după ce am tăcut prea mult timp. Ieri, s-a declanșat efectul cireșicii de pe tort.

aeroportul_oradea_960x550_84425900

(sursă foto: Realitatea.net)

Am tot acceptat că ne scoți Ryanair, că ne aduci alte destinații, că vrei să tot faci. Până ai ajuns în punctul în care ne-ai lăsat doar cu TAROM și ceva urme de Blue – Air, și cursele lor interne, adică doar Oradea-București și retur. Am mai tăcut o dată. Dar când ajung să cumpărăm un bilet dus-întors pe această rută cu “doar” 230 euro, nu mai pot tăcea. Am contactat și Agenția Tarom Oradea în speranța că vom obține tarife mai bune, știind că vom avea drumuri mai dese, dar la un moment dat am primit o ofertă mai mare decât aș fi putut-o lua de pe site. Au explodat prețurile la TAROM pe această cursă!

Am experiență în luare biletelor de avion, nu e că acum am luat pentru întâia dată, dar am ajuns să ne coste biletele pe cursele interne mai mult decât am lua din Debrecen sau Cluj pe curse externe! Nu mi se pare normal. La fel cum nu mi se pare normal ca la doar 60 de km de noi, să abunde cursele externe și să fie tot felul de destinații, sau la 150 km de noi să fie chiar și mai și, să ai de unde alege.

Îmi amintesc cum în urmă cu un an, când Ryanair circula frecvent pe Oradea, erau curse regulate, pe destinații căutate, clienți și orădeni fericiți și mulțumiți. Unde sunt acum acele vremuri?

Știu că sunt încă un orădean nemulțumit. Ați spune. Dar nu, sunt orădean care vede și apreciază dezvoltarea orașului, văd cum mediul educațional este tot mai calitativ, cum firmele sunt tot mai multe, mai mari, cum mediul IT – căci în el lucrez – se dezvoltă enorm. Dar mai văd și că acest minus al aeroportului poate să fie o “frână” (să îl citez pe marele nostru primar) pentru ca Oradea să devină un punct foarte important pe harta țării.

Probabil că ne ajută în continuare apropierea de Debrecen și firmele de transport care asigură transferul persoanelor de acolo la Oradea, dar nu acesta este scopul. Dorința noastră este ca însuși Aeroportul Internațional Oradea – cu pregătirea celui de -al doilea terminal – să fie punctul de decolare și aterizare al unor avioane mari pe destinații căutate, la prețuri și mai ales la ore rezonabile.

Ori dacă aceasta nu este și menirea voastră, poate că, “măcar în al 12-lea ceas” (cum ar zice vice-primarul), să transferați această răspundere spre Primăria Municipiului Oradea. Am încredere că așa cum reușesc să bifeze proiecte mari cu rezultate vizibile, vor putea face foarte multe și în acest sens.

Nu arăt pe nimeni cu degetul, vreau doar curse accesibile spre Germania, Olanda, UK, Italia, Spania, legături directe spre destinații care pot aduce beneficii orașului și mediului de afaceri și nu numai. Nu ți-aș fi scris aceste rânduri dacă nu aveam deja prea multe adunate pe suflet.

Sper să te mobilizezi în grabă și să contribui și tu la Oradea Mare. Succes!

 

 

 

 

18 ani de Bihoreanul, prilej de sărbătoare

Ieri seară, am fost invitaţi la gala majoratului Bihoreanului. A fost o gală pe care cu foarte multă nerăbdare am aşteptat-o, şi a meritat. Ştiu că multă lume din presă a scris despre eveniment, şi chiar şi cei din redacţie.

bihSunt convinsă că au primit sute de felicitări pentru un eveniment reuşit la Armonia Venue, o sălă spectaculoasă din Oradea. Au fost 350 de invitaţi, mâncare bună, deserturi, tot felul de “porcării, premiile lui Bihorel, şi un recital live al trupei Compact. Eram plăcut surprinsă de tot ceea ce văd. (sursă foto: Bihoreanul)

Ca om care organizează evenimente, mi-e destul de uşor să remarc plusuri şi minusuri, dar la amploarea unui astfel de eveniment, rămâi cu partea frumoasă a evenimentului şi poţi trece cu vederea mici scăpări. Sunt inevitabile. Dar ajungi la un nivel când poţi aprecia evenimentul în amploarea sa şi să te bucuri de tot ceea ce el îţi oferă. Iar paleta a fost una foarte variată.

Am fost fericită să fiu parte a acestui eveniment, şi mai ales să fiu alături de Lucian. Pentru noi a fost un moment frumos împreună. A fost un an plin de încercări, de greutăţi, dar mergem mai departe cu fruntea în sus. Şi mai încheiem un an.

noi

Fără să închei într-o notă nostalgică, le mulţumesc şi pe această cale pentru DIVINUL eveniment, dorindu-le ani mulţi în continuare şi la cât mai multe articole bune şi foarte bune.

Aş mai adăuga o remarcă, pe care poate un grup restrâns ar face-o, despre calitatea invitaţilor aflaţi la gală. Oameni importanţi ai oraşului, pornind de la primar şi continuând cu persoane din diverse instituţii publice, dar şi companii private importante. Numaidecât, am fost surprinsă că la plecare, pe parbrizul maşinii mele am găsit un bilet prin care eram anunţată că mi-a fost lovită maşina, cu un nume şi un nr de contact, să îl caut pentru a discuta toate detaliile. Mai târziu am aflat despre cine a fost vorba, iar toate daunele au fost rezolvate. Nu mi-a venit să cred că mai sunt astfel de oameni printre noi!  🙂

Am rămas cu o dublă amintire frumoasă a serii de 13 Decembrie. Să aveţi parte de multe multe numere reuşite şi la cât mai mulţi ani în presa locală.

La Mulţi Ani Bihoreanul 🙂

Ediţia a V-a a SkirtBike Oradea va avea loc duminică, 2 septembrie

Duminica aceasta are loc cea de-a V-a ediţie a evenimentului SkirtBike Oradea. Pentru mine, va fi a treia ediţie.sbor

skirt2

Ca de fiecare dată când particip, mă gândesc la tipul de combinaţie reuşită dintre stimularea mişcării şi feminitatea într-o formă pură şi caldă. Sute de fete, îmbrăcate în rochii sau fuste colorate şi elegante, asortate cu florile minunate presărate ici-colo pe bicicleta, care de altfel este una dintre vedetele evenimentului, îşi dau întâlnire, an de an, la acest eveniment.

skirt3.jpg

Încă de la prima mea participare, respectiv întâia promovare, am ştiut că va fi pentru mine, un eveniment la care voi participa de fiecare dată cu drag şi cu bucurie. Pe măsura ce timpul a trecut, mi s-a alăturat şi  Rai, căreia îi place, cel puţin la fel de mult, ca mie, SkirtBike Oradea. Ne vom bucura împreună şi de această ediţie, şi le dorim mult succes în organizare celor care se străduiesc de 5 ani încoace să facă un lucru fain în Oradea.

skirt4La fel cum spuneam şi într-un interviu oferit, anul trecut, Bihoreanului, susţin mişcarea şi acest eveniment. Şi în acest an, voi oferi, via AliG’s accesories, câteva accesorii unicat şi pregătite special pentru acest eveniment.

Să ne revedem cu bine, duminică ! Traseul este mai jos:

so2018

Şi mai trece o vară. Şi vin altele.

Nici nu ştiu când a trecut vara asta. De fapt nici nu reţin să fi avut vreodată aşa o vară. Nu a fost deloc caniculară. A fost mult mult mai cald în aprilie-mai, decât în lunile de vară. Au fost zile întregi cu ploi, zile în care nu îţi prea puteai planifica mai nimic în aer liber.

E aproape toamnă. Mai sunt câteva zile şi intrăm în septembrie. Vine toamna peste noi. Toamna Orădeană cu zilele şi serile ei pline de magie.

Dar până atunci … îmi amintesc de o vară plină de tot felul de emoţii puternice. Fie că au fost din acelea fericite, fie mai puţin fericite.

Pe plan personal, Rai a terminat creşa şi se îndreaptă spre grădiniţă. Iar eu am mai depăşit un stadiu în evoluţia mea. În plan profesional, a fost o vară intensă, care a culminat cu Qubiz Summer Camp, momentul în care am aniversat 10 ani de existenţă ai companiei. Totul am redat aici. A trecut fix o lună de atunci, şi îmi amintesc cu foarte mult drag şi cu foarte multă emoţie. A fost de-a dreptul impresionant. Şi le mulţumesc şi aici celor care au făcut ca această ediţie specială să fie una extraordinară. Se ştiu ei ! 🙂

steauaSunt într-un moment mai liniştit al anotimpului cald, adică în vacanţă. Am reuşit să văd până acum multe locuri frumoase din judeţ şi împrejurimi. Am urcat dealuri şi munţi A fost tare frumos. Aş vrea să menţionez cu această ocazie gazdele noastre din acele zile: Pensiunea Ana-Irina din Beliş-Fântânele, Vila Vanessa din Arieşeni şi Pensiunea Steaua Arieşului din Albac. Toţi ne-au primit minunat şi ne-au făcut să ne simţim ca acasă. Le mulţumim şi pe această cale.

Am trăit însă şi supărarea de a vedea Fosta Bibliotecă Judeţeană în flăcări şi să o revăd biibopeste câteva zile … parcă tristă. Sau să văd evenimentele din 10 august şi să mă întristez şi să îmi amintesc de tot felul de momente

A fost o vară ca o viaţă. Cu de toate. Cu bune, cu rele. Din fiecare am mai învăţat câte ceva. Dar de fiecare dată m-am bucurat că am putut merge mai departe. Zâmbind. Cu optimism.

Şi mai trece o vară. Şi va veni alta. Dar până atunci, câte alte amintiri vom mai aduna.