Limba noastră este o comoară …

Posted on Updated on

Acest post vine într-un moment de supărare. Într-un fel îmi și pare rău că este prima postare din acest an și este de acest fel, dar îmi pare rău, alta nu am.

Voi începe cu un La Mulți Ani în 2018, și cu gânduri bune care merg acum spre domnul Mircea Bradu, care azi își aniversează cei 81 de ani ai săi. Dumnealui este unul dintre mentorii mei, și probabil unul din mentorii mai multor jurnaliști și oameni de literatură din Bihor, dar și din întreaga țară.

Zi de zi și peste tot, limba noastră este modificată, batjocorită, aruncată-n gunoi. Departe de tot ce se întâmplă la nivel național, toate modificările legislative apărute o dată cu noul an, tot ce face legislativul “pentru” noi, toate motivele pentru care ne plângem că nu evoluăm, cred că schimbarea vine în primul rând de la noi. Dacă noi nu dorim să evoluăm, nu putem aștepta de la alții să facă asta pentru noi și pentru ceilalți.

Eu îmi amintesc anii de școală. Făceam școală, nu glumă. Îmi amintesc anii de liceu, chiar dacă au trecut mai bine de 15 ani de când am absolvit, cu ore la care pur și simplu tremuram de frică. Aveam profesori foarte bine pregătiți, dar și foarte severi. Învățam carte.

Gramatica era gramatică. Iar profesorii pe care i-am avut, sunt și azi oameni respectabili. Doamna profesoară Rodica Masaric – în școala generală, domnul diriginte Dorel Tifor – în liceu, precum și doamna profesoară Maria Alexandrescu, în orele în particular în clasa a XII-a, în pregătirea pentru Jurnalism sunt cei care au pus bazele gramaticii limbii române pentru mine. Și le mulțumesc și pe această cale. Alături de ei, intervine și domnul Mircea Bradu, mentorul meu dintotdeauna, datorită căruia am citit foarte mult.

Știu câte eforturi au făcut părinții mei pentru ca eu să am parte de tot ce e mai bun, de o educație bună. Și atunci când văd cum în mediul online, dar și în offline, limba noastră prețioasă devine una plina de prescurtări și de cuvinte care nu se găsesc în nici cel mai nou dicționar al  limbii române, mă mâhnesc tare… Dragul nostru, Mihai Eminescu, a cărui aniversare o celebrăm mâine, ar mai muri o dată dacă ar vedea unde a ajuns limba română.

Pe deasupra, atunci când încerci să corectezi pe cineva, dar nicidecum cu răutate, ci doar să îl ajuți să devină o versiune mai bună a sa, imediat ești atacat. Pentru că nu vrei să vezi de fapt (că bine că măcar scrie nu?) că el a vrut să facă o faptă bună, și tu îi retezi elanul.

Sunt mâhnită k am ajuns să ne amuzăm când skriem k pe Facebook. Fie că suntem oameni obișnuiți, colegi, prieteni, mămici care doresc să fie modele pentru copiii lor, să încercăm să avem grijă de această limbă a noastră.

“Limba noastră-i o comoară, în adâncuri înfundată … “

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s