Viaţa poate fi, adesea, extrem de frumoasă

Posted on

M-am hotărât, în sfârşit, să scriu acest post. Am meditat nu mai puţin de două luni până m-am decis, în definitiv, că trebuie să îmi deschid sufletul şi să povestesc  despre o perioadă cumplită, peste care am trecut şi încă mă mai întreb cum am reuşit … 

L-am reascultat recent pe Băsescu, care dezamăgit fiind de sistemul medical din România, susţinea că peste 40% din diagnosticurile date de doctorii din România sunt greşite. O afirmaţie şocantă, dar pe de altă parte, adevărată. Nu de puţine ori am auzit cazurile unor apropiaţi de-ai noştri sau pur şi simplu a unor persoane, care au trecut prin această situaţie. Au fost diagnosticaţi de un doctor cu o anume boală şi i se mai dădeau puţine zile de trăit, în timp ce un alt doctor considera că are toată viaţa în faţă. Desigur, sunt şi excepţii totuşi. Eu am întâlnit în ultimul an, cel puţin doi doctori orădeni, cu adevărat bun pe domeniul lor şi despre care am doar cuvinte de lăudă.

Ceea ce vreau eu să spun totuşi aici este că până la urmă, totul depinde de organismul nostru şi de modul cum acesta reacţionează la medicamentele ce ne sunt prescrise. Abia acum vine partea dificilă.

În luna februarie, mi-au fost detectate diverse probleme, ce puteau fi tratate în mod divers însă mi-au fost prescrise AC-uri (acronimul poate fi găsit şi pe Internet, pentru neşiutori). Nu luasem până atunci, deşi mi-au mai fost date, dar de această dată, având în vedere gravitatea situaţiei, am hotărât să le iau. Au urmat 6 luni în care …

Primele 2 luni au trecut oarecum neobservate, până când treptat, am început să mă simt din ce în ce mai slabă, mai fragilă, emotivă, de multe ori fără chef de viaţă şi adesea – chiar şi fără motiv – cu lacrimi în ochi. Nu mai înţelegeam nimic din ce mi se întâmplă, totul mi se părea negru, trist şi fără de speranţă. Cu câteva zile înainte de ziua mea, refuzam să îmi văd prietenii dragi şi pe oricine, care odinioară, îmi aducea zâmbete pe buze. Mă simţeam inferioară oricui şi nu mai puteam să mă bucur de nimic, care în alte perioade, mă făcea fericită. Aveam cel puţin două săptămâni pe lună în care simţeam o tristeţe cumplită şi nu îi găseam cauza. Încercam mereu să găsesc motive şi să mă leg de ceva pentru a depăşi acea perioadă. Trecea, dar apoi revenea la scurt timp. Până când, mi-am dat seama că tot ce mi se întâmpla era amplificat la maxim de altceva. Am stat şi am cugetat şi m-am întrebat care a fost declanşatorul în aceste luni. Mi-a trebuit ceva timp – în care m-am documentat şi am întrebat în diverse părţi – şi am ajuns la concluzia că este vorba despre nişte medicamente. Am luat cutia de AC-uri, iar printre efectele adverse (1 din 10 persoane afectate!) se număra depresia sau stările depresive. Am rămas şocată. Recunosc, de obicei, citesc mai rar despre efectele adverse, fiindcă suntem convinşi că nu are cum să ni se întâmple nouă. Din nefericire, nu este aşa … Am consultat de urgenţă medicul, confirmându-mi ipoteza mea şi am renunţat la ele.

A trecut mai bine de două luni de atunci. Acum mă simt din nou, puternică. Cei care m-au văzut în acele perioade, simţeau că nu mă mai recunosc. Orice şi oricine mă supăra. A fost cred, cea mai lungă şi mai tristă perioadă de până acum, din viaţa mea. Uitasem să râd, să sper, să cred, deşi în jurul meu aveam prieteni, familie, oameni extrem de dragi. Nu puteam depăşi, cu toate acestea, gândurile cumplite ce mă ocoleau. Depresia, fie ea chiar şi de scurtă durată, trebuie rapid detectată şi tratată ca atare.

Am dorit ca prin acest post – despre care, repet, nu a m vrut să scriu până ce am realizat că poate fi un semnal de alarmă – să atrag atenţia, să fac cunoscută şi situaţia mea şi poate astfel să ajut pe cineva.

Este adevărat că în viaţă avem şi momente triste, dar nu poate fi vorba despre o tristeţe permanentă. Acum, sunt în perioada de revenire. Încă mă mai gândesc la cum eram şi cum reacţionam şi mi se pare absurd. E groaznic să nu mai poţi să fii în apele tale, să zâmbeşti, chiar dacă în aparenţă zâmbeşti, să nu mai poţi vedea partea plină a paharului.

Într-un fel, poate era mai bine dacă ţineam în continuare pentru mine această situaţie delicată, dar pe de altă parte, cred că m-am descărcat şi sper din suflet să nu mai trec prin aşa ceva, aşa cum sper să nu mai citesc alte multe poveşti de acest tip. Şi se pare că am dat peste multe altele în procesul meu de documentare. Nu lăsaţi nimic şi pe nimeni să vă afecteze gândurile. Nu vă lăsaţi şi luptaţi, iubiţi viaţa ca şi cum azi ar fi ultima zi şi bucuraţi-vă din plin de tot ceea ce vi se oferă. Nu mai gândiţi şi judecaţi oamenii după cum arată sau se comportă, ci priviţi-vă mai întâi pe voi pentru a putea gândi liber şi fără regrete.

Acum, în speranţa că acel coşmar a luat sfârşit, vă invit să participaţi la tot ceea ce Oradea ne pune la cale în perioada imediat următoare Viaţa poate fi, adesea, extrem de frumoasă.

Advertisements

2 thoughts on “Viaţa poate fi, adesea, extrem de frumoasă

    Ligia Cotea said:
    15 September 2010 at 22:44

    Felicitari pentru curajul de a scrie ceea ce simti…eu o consider ca o forma de maturitate din partea ta. Cred ca multi dintre noi ar trebui sa incetam sa ne mai ascundem in spatele unei perdele si sa spunem ceea ce gandim, ceea ce simtim. Doar asa putem evolua, doar asa putem invata unii de la altii.
    In ceea ce priveste depresia…nu stiu cate persoane nu au trecut prin asa ceva pana acum…motivele au fost diverse…cauzele la fel…modul de manifestare diferit. Tot ceea ce conteaza e sa contientizezi ca exista o problema si ca intr-un final aceasta problema are o solutie.
    Sustin si admire oamenii care au dat perdeaua la o parte si nu le este frica sa arate asa cum sunt ei de fapt. Te pup

      Alina Gâdoiu responded:
      16 September 2010 at 07:36

      Iti multumesc pentru gandurile tale. Inca si acum ma sperie acea perioada, doar gandindu-ma la ea. Incerc sa imi revin complet. Te pup si eu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s