În urmă cu aproape un an de zile (pe 10 decembrie se va împlini anul), Dumnezeu a vrut să îmi trimită un semn, din care urma apoi ca eu sa înţeleg mesajul său. De altfel, de-a lungul anului, el a tot încercat să îmi transmită fel de fel de mesaje, dar pe care, din diverse motive, nu le-am luat în considerare. De fiecare dată îmi cerea să o iau mai moale cu avântul. Mai întâi să analizez de două ori şi abia apoi să mă apuc de treabă. Dar până nu m-am găsit în faţa faptului împlinit, nu m-am liniştit.
Aşa se face că pe 10 decembrie 2012, într-o zi destul de geroasă, cu 5 zile înaintea unui eveniment de care eram responsabilă să îl pregătesc, din neant, un geam se sparge – probabil şi din cauza gerului – şi bucăţile din el dau să cadă, alene, peste mine, lăsându-mă fără cuvinte şi chiar şi – preţ de câteva clipe – fără suflare. Partea bună a lucrurilor a fost că geamul era din acela securizat, astfel că că rănile provocate braţelor mele erau suficient de mici comparativ cu impactul provocat, dar suficient de mari cât pentru o vizită la Spitalul de Urgenţe. Nici nu ştiu cum am ajuns acolo, cert este că după mai bine de o oră de aşteptare în sală, am ajuns direct la perfuzii şi control RMN. Spre noroc, analizele nu au arătat nimic grav, însă lecţia învăţată atunci nici nu mai are nevoie de precedent.
Am înţeles atunci că nu trebuie să mă grăbesc, să fac totul într-o singură zi, ci mai degrabă să le iau treptat, cu calm, cu înţelepciune. Şi în final, deşi mai rămăseseră doar 4 zile până la eveniment, pentru că acea zi a fost din start pierdută, totul a ieşit perfect şi toată lumea se simţise foarte bine. A fost mai mult decât evident faptul că fusese pentru mine încă o lecţie. Deşi la început au apărut tot felul de „De ce-uri?”, apoi le-am găsit sensul, fără doar şi poate.
Mereu ni se dau tot felul de lecţii. Fie de la cei mici, fie de la cei mai în vârstă. Dar de cele mai multe ori, ele vin de la EL, doar că în grabă noastră continuă, uităm sau poate, nu vrem să le vedem. Fiecare zi este un dar, fiecare întâmplare din viaţa noastră să o tratăm ca atare. Şi după cum spuneam anterior, nimic nu e întâmplător. Să lăsăm lucrurile să meargă de la sine şi de fiecare dată să învăţăm din lecţia ce ni se dă.
EFEMERIDE 