Orlando Balaş: “România are nevoie de oameni cu caracter si de legi bune si respectate”

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 15-21 mai 2009]

Orlando Balas este una dintre personalitatile marcante ale Oradiei. Pe lânga activitatile sale de lector universitar, de consilier al primarului Ilie Bolojan, invitatul din aceasta saptamâna se poate mândri si cu diverse titluri obtinute de-a lungul timpului, cum ar fi un doctorat magna cum laude în literatura comparata. De curând, a initiat o petitie prin care solici-ta introducerea în grila de programe difuzate de TVS a macar trei canale în limba germana: pentru ca în Oradea limba germana este predata de la gradinita la universitate, dar si pentru ca multe dintre firmele oradene fac afaceri cu firme din Germania sau Au-stria. Militant pentru ecologie si familist convins (are un baietel de 3 ani, Mario), dar si un om pentru care corectitudinea si cinstea sunt calitati mai presus de orice, Orlando Balas îsi deschide acum sufletul în fata cititorilor, asa cum poate nu s-a mai întâmplat vreodata. (e-mail: orlando.balas@oradea.ro)

 

Cum va descrieti activitatea universitara?

A fi cadru universitar înseamna, teoretic, sa faci doua lucruri: cercetare si predare. Orice om care cunoaste si alte sisteme de învatamânt din Europa îsi da seama ca, la capitolul cercetare, stam destul de rau, universitatile noastre nefiind un loc în care sa se poata face cercetare serioasa în conditii de-cente. În majoritatea cazurilor, cercetarea e la noi o activitate individuala, sustinuta prin efort propriu, din dorinta de autoperfectionare sau pentru ca trebuie sa ai un doctorat sau articole si carti publicate pentru a avansa profesional. Partea didactica a activitatii mele universitare îmi da motive constante de bucurie. E o activitate care îmi face mare pla-cere, în care am autonomie si în care ma întâlnesc mereu cu situatii noi. La literatura aleg teme sau carti care cred ca îi intereseaza pe studenti, în care se pot regasi. Nu îmi place sa le dau studentilor o interpretare anume a unor texte, ci sa îi fac sa gândeasca cu mintea lor si sa gaseasca ei sensuri si explicatii noi ale întâmplarilor povestite de scriitorii pe care îi studiem. La gramatica am satisfactia de a-i învata ceva concret pe studenti, de a observa progresele pe care le fac ghidati de mine.

 Se spune ca sunteti un profesor necrutator…

Sunt un profesor sever, dar asta din respect fata de studenti. La mine la ore vorbim pe rând si ne ascultam unii pe altii. De asemenea, nu tolerez copiatul la examene, pentru ca e o forma de furt. Nu le cer studentilor sa stie totul la examen, sa fie geniali, ci sa faca dovada unui efort onest de învatare. E important ca notele sa reflecte ierarhia reala a grupei, bazata pe cunostintele acumulate prin munca. Dupa o experienta de peste 12 ani la catedra pot spune ca se lucreaza mult mai bine daca impui disciplina chiar de la început. Am crezut initial ca atitudinea aceasta severa îmi atrage antipatia studentilor, mi s-a spus chiar ca studentii ma considera un profesor “rau”, care nu îi lasa sa copieze sau sa comunice la examene, dar am avut surpriza sa constat ca lucrurile nu stau asa. La ultima evaluare pe care studentii au facut-o profesorilor, dând în mod anonim note în functie de 15 criterii, am primit nota 9,36, o medie foarte mare, care îmi confirma ca munca serioasa, “nemteasca”, e apreciata. Cred ca învatatul nu a omorât pe nimeni si studentul simte o satisfactie mult mai mare când stie ca a trecut un examen pe cinstite.

Care credeti ca va este aportul în cultura oradeana? Dar în cea româneasca în general?

Nu pot sa fac astfel de aprecieri si, în principiu, cred ca nu am un aport semnificativ în cultura oradeana sau româ-neasca. Articolele, traducerile si cartile mele de literatura au fost citite, în cel mai bun caz, doar de câteva sute de oameni, cu un folos pe care nu îl pot aprecia, în timp ce cartile mele de germana s-au tiparit si vândut în peste 20.000 de exemplare, ba una dintre ele a fost tradusa si în maghiara. Sunt deci mai degraba un autor de manuale, un fel de Ivanca Olivotto pentru limba germana, decât un om de cultura în sensul clasic al cuvântului. Sunt împacat cu asta, sunt multumit ca sunt un profesor ok si un autor de cursuri si carti de exercitii apreciate.

Dintre toate volumele aparute, de care va simtiti cel mai legat?

De nici unul. Ele sunt deja de domeniul trecutului. Eu traiesc în prezent, eventual orientat spre viitor.

Cum de ati ales sa scrieti manuale de limba germana?

Din întâmplare. În urma cu sase ani am trimis o scrisoare la Editura Polirom, în care am facut câteva propuneri de traduceri. În capul listei era o traducere a Cântecului Nibelun-gilor din original, din germana medie, nu din traducerea în germana moderna. În încheiere am spus ca as putea scrie, eventual, si un manual de germana care se adreseaza celor care nu stiu sau au uitat gramatica, un curs practic pentru omul obisnuit, care sa explice totul pas cu pas, cu exemple atât în germana, cât si în româna, care sa permita învatarea într-un timp cât mai scurt a unei germane corecte. Cei de la editura au fost interesati de aceasta ultima propunere, eu m-am pus pe lucru si asa am ajuns autor de manuale.

Dat fiind interesul românilor pentru limba germana, cum ar trebui sa procedeze cineva pentru a o învata rapid si fara sa întâmpine greutati?

În principiu, deoarece germana nu e o limba usoara, desi e foarte logica, e recomandabil sa ai un profesor bun, care sa stie limba si sa stie si sa predea. Apoi îti trebuie carti si dictionare bune si multa rabdare si perseverenta. E nevoie de motivatie, pentru ca nefiind o limba usoara si vorbita peste tot în lume, nu o înveti doar asa, sa fie, ci îti trebuie un scop pentru care sa faci acest efort. Pentru copii si în gene-ral pentru tineri e de mare ajutor sa poata auzi germana si de la televizor. Daca se uita la desene animate, la filme sau la divertisment într-o limba straina, pot sa prinda din zbor limba reala, asa cum multa lume a învatat la noi limba spaniola de la telenovele.

Daca ar fi sa mai scrieti literatura, ati opta pentru proza sau poezie?

Am scris versuri doar în tinerete; volumasul Borderline (Linia de granita) l-am publicat la 24 de ani. Acum nu as mai scrie, daca as avea timp si liniste, decât proza. Cred ca proza, care are intriga, actiune etc. e un vehicul mult mai bun pentru a transmite ceva.

Care a fost ultima carte citita, respectiv preferata dvs.?

Ultima carte citita e A avea sau a fi de Erich Fromm. Nu am o carte preferata. Citesc tot mai putina literatura beletristica. Cum timpul disponibil e limitat, prefer cartile din care învat ceva, care ma ajuta sa înteleg lumea în care traiesc.

Ce presupune consilierea primarului Ilie Bolojan?

Ca si consilier al primarului ma ocup de anumite probleme pe care acesta mi le repartizeaza, cum ar fi de exemplu, mai recent, coordonarea lucrarilor la Parcul Olosig. A fi consilierul unui primar nu înseamna neaparat sa îi dai sfaturi. Cel putin eu nu ma vad în postura de a-i da sfaturi lui Ilie Bolojan, un om cu o experienta administrativa si de viata mai mare ca a mea. Nu as putea spune ca primarul a facut unele lucruri pentru ca i-am spus eu, ci mai degraba i-am întarit poate o convingere proprie în anumite privinte. De exemplu l-am încurajat, ca sa spun asa, sa promoveze efectuarea cadastrului spa-tiilor verzi, în ciuda unor interese contrare. Sau, atunci când s-a pus problema folosirii terenului gol de la iesirea din oras spre Beius, am sustinut ca e mai bine sa plantam o perdea de copaci, decât sa fie vândut pentru construirea unui bloc sau a înca unui supermarket. Ca si consilier al primarului particip la redactarea sau modificarea unor regulamente si pot sa propun anumite proiecte sau sa atrag atentia asupra unor probleme din oras. Cred ca e de datoria mea sa îmi spun parerea în chestiuni ce ne afecteaza ca si cetateni ai orasului, chiar daca asta nu îmi face viata mai comoda. Nu sunt omul care sa tac pentru a-i fi comod, ci prefer sa fiu mai degraba cu sufletul în rai, decât cu sacii în caruta.

Sunteti un militant ecologist, ati fost implicat activ în manifestatiile care au oprit taierea salciilor de pe malul Crisului, ati organizat în toamna o actiune de plantare fara precedent în Oradea. Ce va motiveaza?

Nu vreau ca peste ani copiii mei sa ma întrebe ce am facut eu pentru ca ei sa aiba parte de conditii de viata suportabile, iar eu sa fiu vinovat pentru ca am facut prea putin. Încerc sa traiesc cât mai responsabil si sa îi fac si pe altii sa devina constienti ca resursele planetei sunt limitate si ca natura trebuie protejata. Schimbarile climatice sunt reale, în România avem doar doua anotimpuri, în Bihor au fost deja tornade! Poluarea provocata de stilul de viata consumist si distru-gerea naturii au si vor avea efecte tot mai grave asupra vietii oamenilor. Mi se pare ca nu e un efort prea mare sa eco-nomisim apa si curentul, sa încercam sa nu consumam în nestire, sa plantam copaci si sa protejam mediul prin gesturi simple, dar eficiente, ca reabilitarea termica a locuin-telor, alegerea unei aparaturi electrice care consuma mai putin sau folosirea cu masura a automobilului. 

Câteva persoane marcante din viata dvs….

Familia mea si câtiva dintre profesorii si prietenii mei.

Daca ar trebui sa va descrieti în câteva cuvinte, acestea ar fi…

Nu stiu sa îmi fac autoportretul, pentru ca propria persoana nu e tocmai în centrul preocuparilor mele. Mi se reproseaza frecvent ca as fi un idealist sau chiar taliban, dar nu cred ca e asa. Sunt un om cu picioarele pe pamânt, poate condus mai degraba de câteva principii decât de interese imediate. Cred ca trebuie sa ne respectam cuvântul dat. Cred ca trebuie sa respectam legile si regulile pe care le stabilim. Daca avem o lege si e buna, trebuie sa o respectam, daca nu e buna trebuie sa încercam sa o schimbam, nu sa o fentam. şmecheria româneasca poate duce la câstig pe termen scurt, dar în mod sigur duce la pierdere pe termen mediu si lung. Problema României nu e lipsa inteligentei sau a banilor, ci lipsa încrederii între oameni, cauzata de încalcarea cuvântului dat, a contractelor si a legilor. România are nevoie în primul rând de oameni de caracter si de legi bune si respectate.

Aveti un politician preferat?

Prefer politicienii care au curajul sa îsi sustina ideile chiar si atunci când nu sunt populare. Prefer oamenii care fac ceva pentru comunitate si care se tin de cuvânt. Degeaba e simpatic si popular un politician daca sustine din interes electoral o lege care nu se poate aplica si apoi spune ca trebuie sa uitam promisiunile facute, ca acum e criza. Degeaba se prezinta ca un luptator anti-sistem, daca de fapt e doar un reprezentant fardat al sistemului corupt. Cred ca ar trebui sa nu mai votam oameni care si-au încalcat promisiunile, pentru ca, daca cineva te-a mintit o data, te va minti si a doua oara.

Ca om cu preocupari estetice, cum ati defini femeia ideala?

E sotia mea. Din pacate nu cred ca raspunsul le va folosi cititorilor dumneavoastra…

Ca familist convins, v-ati gândit la o masina de familie precum… Chevrolet Orlando?

Da, m-au sunat deja niste prieteni… Am auzit ca va semana cu Opel Zafira, adica are 7 locuri pe scaune. Daca mi-as cumpara o astfel de masina si mi-as pune copiii pe locurile din spate, as putea citi în presa ca i-am transportat în portbagaj (cum s-a întâmplat cu Ilie Bolojan – n. red.). Serios vorbind, nu mi-as lua un lucru doar pentru ca are acelasi nume ca si mine. Apoi, sunt un pieton convins, am rezistat pâna la aceasta vârsta si fara masina proprie, cred ca ma voi descurca si de acum încolo cu taxiul, când sunt grabit, cu tramvaiul si cu trenul si, mai ales, cu mersul pe jos.

Care ar fi mesajul pe care l-ati transmite oradenilor?

Nu cred ca sunt în postura de a transmite mesaje ora-denilor. Încercati la case mai mari… Ca sa va dau, totusi, un raspuns, repet ce le spun si studentilor mei: depinde de fiecare dintre noi cum arata lumea în care traim. Prin urmare, daca vrem sa traim mai bine, într-o lume si o tara mai buna, trebuie sa ne respectam unii pe altii, sa res-pectam legile, sa ne intereseze ce se întâmpla si dincolo de gardul sau buzunarul propriu. Cea mai sigura investitie pe care o putem face pentru noi si urmasii nostri nu e într-o afacere, într-un cont sau într-un fond de pensii, ci în comunitate, în educatie si în protejarea naturii.