La Mulţi Ani, 2012!

Şi a mai trecut un an. Nu îmi vine să cred că suntem în 2012. În acest an, serbez 10 ani de la terminarea liceului, un eveniment important pentru fiecare fost licean. Dar şi 5 ani de la terminarea facultăţii. Timpul trece iute şi lasă în urma lui doar amintiri. Frumoase sau nu …

Am început să schimb multe în viaţa mea. Deşi, recunosc, nu îmi plac schimbările – uneori sunt excesiv de conservatoare – am început să le fac, din diverse motive. Mai mult sau mai puţin forţate.

Fie că  a fost vorba de o publicaţie sau o firmă, din diverse motive, a trebuit să aleg altceva. Nu mi-a fost greu să mă acomodez, dar am simţit adesea frica de necunoscut. Dar am învins-o. Azi, am mai făcut o schimbare. De sală. A fost greu să mă desprind de celaltă, dar deja programele noastre nu mai erau compatibile.

Din toate aceste situaţii, trag concluzia că de multe ori am fugit. Am fugit de ceva. La momentul respectiv nu ştiam de ce, dar în timp, am înţeles. A fost greu la început, dar apoi am reuşit să desluşesc iţele.

Cu toate acestea, am intrat în 2012 cu mult optimism şi dorinţa de schimbare. Lacrimile se vor transformă în zâmbete, pesimismul în optimism şi multe lucruri vor deveni doar amintiri. Frumoase.

Îmi doresc să vizitez în acest an. Să fie un an al experienţelor noi, al trăirilor noi. L-am început cu bine, alături de prieteni dragi, în staţiunea Moneasa. Au fost 4 zile de prietenie, zâmbete, delectare, mult dans şi momente frumoase. Sper să ne ţină tot anul.

Se pare că e un an al schimbărilor. În continuare. La Mulţi Ani, 2012!

Totuşi este trist în lume …

Aseară ne-am revăzut. Pentru ultima dată în acest an. Drumurile noastre nu se vor mai intersecta, sărbătorile nu vor mai avea acelaşi farmec ca acum un an sau doi. A fost frumos. Dar trist. Când ştii că nu poţi să fii cu cel pe care îl iubeşti doar pentru că sunteţi mult prea diferiţi, doare. Doare tare de tot. Nici un sentiment puternic nu poate depăşi această problemă. Pentru că este o problemă care nu poate fi trecută cu vederea.

Se spune despre contrarii că se atrag. Da, confirm. Pe termen scurt. Pe termen lung însă, diferenţele se fac tot mai puternic simţite şi … nimic nu mai are rost. Oricâte compromisuri facem.

Eu îi pregătisem un album cu fotografii de-a lungul ultimilor ani cu noi, şi o scrisoare. Nici el nu s-a lăsat mai prejos. Un ursuleţ gingaş îmbrăţişând nişte bomboane de ciocolată şi un ren simpatic, care întruchipează o lumânare au fost cadoul surpriză. Desigur că mi-au dat lacrimile. Apoi, am înmânat şi eu ce aveam de dat şi l-am rugat să citească scrisoarea … Îl vedeam cum încearcă din răsputeri să îşi stăpânească lacrimile. Au fost momente de emoţie. Pentru amândoi. Ştiam că nu va mai fi niciodată la fel, nicin Crăciun sau o altă sărbătoare pe care obişnuiam să o celebrăm împreună. Rămân doar amintirile care au fost multe şi frumoase. Au fost 2 ani, cu bune, sau mai puţin bune, cu speranţe şi vise. Cu multe sentimente.

Şi te-ai dus dulce minune, şi-a murit iubirea noastră, floare albastră, floare albastră, Totuşi este trist în lume …

Revelion … la alţii

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 23 decembrie 2011 - 5 ianuarie 2012]

Despre cum petrec oamenii din toată lumea seara dintre ani

Complet acaparaţi de agitaţia de zi cu zi, uneori chiar uitând de toate, în goana noastră continuă, nici nu mai observăm minunăţiile din jurul nostru, oraşul cel frumos împodobit, pregătit pentru a întâmpina iarna şi sărbătorile, gata pentru a-l primi pe Moş Crăciun, cu desaga-i plină de cadouri frumoase. În fiecare an, data de 1 decembrie – pe lângă cunoscuta semnificaţie – este celebrată şi prin împodobirea Oradiei cu tot felul de ornamente şi beculeţe care mai de care mai colorate şi mai frumoase. O plimbare pe fosta Principală, azi Republicii, ne face să privim cu alţi ochi tot ce se întâmplă frumos în jurul nostru şi încet-încet să ne aducă în spiritul sărbătorilor de iarnă.

Ne pregătim să întămpinăm un nou an şi cu fiecare an nou venit ne dorim tot mai mult şi mai mult să fie unul mai bun şi mai plin decât cel de care ne despărţim. Fiecare din noi şi-a dorit măcar o dată în viaţă să petreacă noaptea dintre ani departe de casă, în ţări sau continente îndepărtate. Măcar pentru o dată să simţi altfel …

Crăciun Fericit cu amintiri …

E seara de Ajun de Crăciun. Am primit deja cadourile. Mă pregătesc să merg la colindat. Însă prin minte îmi trec, alene, amintiri din acest an.

Pentru mine, 2011 a fost un an greu. Poate cel mai greu de până acum. A fost un an în care m-am despărţit – definitiv – de un membru foarte drag al familiei mele. A fost un şoc imens şi azi, ne-am amintit că acum un an era alături de noi… Nici până azi nu îmi dau seama cum sau de ce …Aşa ne-a început anul.

Au urmat apoi momente multe şi triste. Noi încercări. În aprilie, mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie să fac un nou pas în viaţa mea. Am plecat de la primul meu loc de muncă – care vă rămâne mereu în inima mea, ca şi prima iubire – şi am păşit pe un tărâm nou, în necunoscut. Habar nu aveam ce mă aştepta, însă eram încrezătoare că voi putea adaugă experienţă nouă în viaţa mea profesională. Şi iată că de atunci au trecut 8 luni în Qubiz. Luni extrem de frumoase, în care am şi muncit mult, am şi învăţat foarte multe şi am cunoscut nişte oameni extraordinari, alături de care mă simt atât de bine în fiecare zi. A fost un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine.

Dar atunci când câştigăm într-o parte, pierdem în alta. La începutul lunii iulie, am încheiat, cu foarte multă tristeţe, un capitol din viaţa mea. L-am iubit enorm, dar pur şi simplu ” nu a fost să fie”. Au urmat 6 luni în care am tot încercat să îmi răspund “de ce-urilor” şi încă nici până azi nu am reuşit să le găsesc răspunsuri. Mi-e dor şi doare. Totuşi, îmi doresc nespus să depăşesc momentul şi poate, să o iau de la capăt.

Pe de altă parte, a fost şi un an în care, prin treacăt, am reuşit să mai călătoresc, puţin în Germania, în Ungaria … dar în Serbia mi-a plăcut atât de mult. A fost prima dată în ţinutul sârbesc şi mi-a plăcut nespus.

Toate ca toate, dar rămân la părerea că 2011 a fost dificil. Dar mă bucur că se termină şi sper ca 2012 să nu ne aducă apocalipsă, ci vremuri mai bune.

Crăciun Fericit şi multe bucurii!

Vine, vine anul nou

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 9 decembrie - 23 decembrie 2011]

Despre tradiţii şi obiceiuri

Luna decembrie, denumită sugestiv şi luna cadourilor încheie fiecare an. Atunci, mulţi dintre noi avem obiceiul de a rememora toate clipele, mai mult sau mai puţin frumoase din anul ce a trecut. Este vremea nostalgiei sau a bucuriei, a regăsirii sau a regretelor. Este momentul în care mai tragem o linie, mai încheiem un capitol din viaţa noastră.

Anul Nou aduce, aproape întotdeauna, speranţa că va fi şi mai bun decât cel de care ne despărţim., acesta este şi motivul pentru care avem tendinţa de a ne ţine de anumite datini şi obiceiuri din popor sau preluate de la alţii. Şi pentru că ne dorim să fie ani mai buni, atunci aruncăm o privire la acestea.

Sărbători de iarnă, cu bucurie

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 25 noiembrie - 8 decembrie 2011]

Despre datini şi cum se păstrează ele

Ne mai desparte mai puţin de o lună de zile de sărbătorile de iarnă. Magazinele abundă acum, de tot felul de ornamente specifice, amintindu-ne tot mai mult că luna cadourilor se apropie, atât de repede, de noi. Moş Nicolae, Crăciunul sau Anul Nou sunt la un pas distanţă, iar nostalgia trecerii unui an îşi face simţită prezenţa în sufletele noastre. Iar, la cum trece vremea şi la câte schimbări au loc, zilnic, în viaţa noastră, uităm să ţinem cont de amănuntele frumoase ce ne înconjoară. De multe ori chiar şi de tradiţii … Locul lor este luat adesea de party-uri tematice şi astfel îşi pierd tot mai mult din semnificaţie.

Tradiţii specifice de Moş Nicolae şi Crăciun

Cu toate acestea, cu bucurie, constatăm că unele tradiţii se păstrează şi azi, în unele locuri de ţară, încă cu sfinţenie, în timp ce altele şi-au pierdut din farmec, o dată cu trecerea timpului. De la vestitele ghetuţe pregătite de copiii şi puse la geam alături de scrisorile trimise lui Moş Nicolae şi până la datini vechi ale Crăciunului, toate acestea se adună cu bucurie în desaga cu amintiri.

E vremea balurilor

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 11-24 noiembrie 2011]

Sau cum toamna îşi numără bobocii

Numaidecât frunzele copacilor se aştern domol, pe drumuri, în parcuri şi peste tot. Toamna şi-a intrat în drepturi şi de îndată ce soseşte, porneşte în a-şi număra bobocii.

În ultimul deceniu, scenele balurilor de boboci, cu precădere cele adresate liceenilor, au trecut prin transformări majore, devenind de la simple seri ce păreau a fi concursuri de Miss, la incercari, uneori foarte reuşite, de spectacole, care înglobează concursuri de Miss şi Mister Boboc, cu defilări şi probe coregrafiate. Cu toate acestea, cu cât pretenţiile de la spectacolul din seara Balului au crescut, cu atât a crescut şi stresul organizatorilor, pentru că banii par să fie mereu aceiaşi. Şi totuşi, se pregătesc evenimente foarte interesante în lunile noiembrie şi decembrie.

Primele baluri de boboci au şi început şi urmează multe alte surprize. Două dintre cele mai atractive astfel de evenimente care se anunţă în imediata perioadă sunt: Bobociada Unifest 2011, în 16 noiembrie şi Balul „Colegiului Naţional Emanuil Gojdu” în data de 9 decembrie.

Bobociada Unifest 2011

 Ca în fiecare an, organizaţia locală de studenţi ASUO (Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Oradea) va aduce în prim plan, manifestări culturale, piese de teatru întreceri sportive şi activităţi de divertisment, baluri şi petreceri, şi, la toate acestea, studenţii vor avea parte de acces GRATUIT pe baza carnetului sau a legitimaţiei de student, la toate evenimentele din cadrul festivalului. Aşadar, în acest an, festivalul se va desfăşura în urbea de pe Crişul Repede în perioada 14-20 noiembrie 2011.

Cultura, sportul, divertismentul, participarea la actul de creaţie artistică şi de întrecere sportivă, participarea la dezbaterile publice cu privire la marile probleme cu care se confruntă societatea românească acum şi în perspectivă, cooptarea studenţilor la elaborarea de decizii privind aceste probleme, toate acestea motivează în cel mai înalt grad participarea studenţilor la un festival dedicat lor în întregime: UNIFEST – Festivalul Studenţilor din România. Festivalul este organizat de către studenţi şi pentru studenţi, spiritul studenţesc fiind principalul element care va sta la baza atât a organizării, cât şi a participării publicului la acest eveniment.

În cadrul festivalului, în Oradea, are loc şi Bobociada Unifest, unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale acelei săptămâni. Invitaţii speciali vor fi: Grasu XXL şi Puya, iar organizatorii promit multe surprize atât perechilor participante, cât şi celor care se vor afla în sală. Bobociada Unifest va avea loc miercuri, 16 noiembrie, ora 19:30, în Discoteca No Problem.

Balul „Colegiului Naţional Emanuil Gojdu”

După cum bine ştim, marea majoritate a liceenilor din ţară, an de an, odată cu începerea noului an şcolar, aduc în prim plan şi balurile de boboci. Este un motiv de bucurie pentru fiecare liceu în parte, dar totodată, şi un bun prilej de a face cunoştinţă cu noii veniţi în liceu.

Bobocii, emoţionaţi şi curioşi, dar şi dornici de a-şi face noi prieteni, participă la aceste baluri din proprie voinţă, fiind ajutaţi de colegii din anii mai mari. Fiecare dintre noi a fost în clasa a IX-a, păşind temător în noua lume ce s-a deschis în faţa noastră. Privind elevii mai mari. Iţi pare că sunt stăpâni pe tot ce mişcă în şcoală, îi vezi că se cunosc între ei şi mai repede decât crezi, te vezi prieten cu mulţi dintre ei. Abia atunci încetezi să te mai simţi boboc; când ai sentimentul că “lupţi pe terenul propriu”.

 Şi în acest an, gojdiştii s-au arătat foarte entiziasmaţi de tot ceea ce înseamnă bal,: distractţe, dans şi un nou subiect de discuţie la şcoală. Dar, în spatele a toate astea, se află ore de repetiţii meticuloase, mult stres, oboseală şi un program bine definit. Balul gojdiştilor va avea loc pe data de 9 decembrie, de la ora 19 :00, în discoteca No Problem, gazda spectacolului. Cele 10 perechi se vor „duela” cu cele mai bune arme ale lor pentru a obţine titlul de Miss şi Mister. În cadrul competiţiei, organizatorii promit că bobocilor le vor fi testate abilităţile fizice, dar şi cultura generală. Tema balului este „Noaptea Oscarurilor”, un titlu sugestiv, care ne face foarte curioşi. Vor fi premii pentru toţi participanţii, dar şi o mulţime de surprize. Miss/Mister Popularitate, cel mai bun dansator, Miss/Mister Fotogenic sunt doar câteva dintre cele pregătite.

Privind puţin retrospectiv, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, respectiv Liceul Economic „Partenie Cosma” şi-au desemnat deja, pentru acest an, învingătorii.

Se cuvine să credem că toamna este un motiv cu adevărat de sărbătoare, graţie tuturor evenimentelor ce au loc odată cu sosirea ei. Şi în fond, fiecare anotimp îşi are anotimpul său, trebuie doar ştiut cum să ne bucurăm de el. Ne pregătim aşadar să lăsam toamna să îşi numere, în stilul ei, toţi bobocii. E vremea balurilor …

Vis de toamnă

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 28 octombrie - 8 noiembrie 2011]

Sau mai multe despre micile bucurii ale vieții

Sfârşitul de an este din ce în ce mai aproape, fapt pentru care avem obiceiul de a rememora cele mai bune sau cele mai puţin reuşite momente din anul ce tocmai trece.

La prima vedere, pentru Oradea, 2011 a fost unul bogat în evenimente şi manifestări culturale, și nu numai, drept pentru care afirmăm tot mai mult, o dată cu trecerea timpului că Oradea noastră are cu adevărat potenţial şi are ce atât de multe de oferit. Şi chiar există o mulţime de argumente care să sublineze această ipoteză. Mai mult decât atât, toamna aceasta a adus mai multe lucruri minunate pentru oraș, fapt pentru care visele de toamnă chiar pot deveni realitate.

Oradea reborn

În mod cert, una din cele mai mari realizări ce pot fi bifate pentru oraşul nostru, în acest an, este reabilitatarea Teatrului de Stat, care şi-a căpătat, cu această ocazie, şi altă titulatură, drept „Teatrul Regina Maria”. În această manieră, a adus publicului orădean, piese dintre cele mai selecte jucate de mari actori ai teatrului românesc.

Fireşte că Festivalul de Teatru Scurt a fost un punct important de atracţie al Toamnei Orădene, iar pe scenă au urcat, în fața spectatorilor, nume precum: Horaţiu Mălăiele, Florin Piersic Jr., Tudor Chirilă, Adriana Trandafir sau Petre Fumuru. Toți, prin ceea ce sunt și ceea ce fac pentru teatrul românesc, au adăugat un plus de valoare culturii din Oradea. Păşind în „noul” teatru, am simţit eleganţa locaţiei, cu farmecul său de neegalat, şi, nu în ultimul rând „foamea” orădenilor pentru frumos şi dorul lor de teatru.

Acum, este cu prisosință să mai privim cu nostalgie spre festival – unele piese au ridicat sala în picioare, în timp ce altele au trezit dezamăgiri – ci mai degrabă am arunca un ochi spre viitor, căci se anunță unul promițător. Ne așteaptă piese de iubire sau comedii diverse, jucate atât în teatru, cât şi în puburi. Amintim câteva dintre ele:  „Fetiţa cu chibrituri”, „Romeo şi Julieta”, „Tanţa şi Costel”, „Desculţ în parc”, „Scripcarul pe acoperiş”, „Maytreyi”, „Biloxi Blues”, „Îndrăgostiţii din Ancona” „Girodina”, „Cerere în căsătorie” sunt doar câteva dintre propunerile ce ni se pun în față. Nu sunt puține deloc. Iar mai multe informații – teatrul a intrat și în platformele de Social Media – puteți găsi mai multe aici:

https://www.facebook.com/TeatrulReginaMariaOradea.

În definitiv, Festivalul de Teatru Scurt rămâne unul memorabil, pregătindu-ne și dorindu-ne tot mai mult să vină următorul. Dar, până atunci, să ne îngăduim să urmărim toate celelalte spectacole care ni se pregătesc.

La drept vorbind, după multe ore de muncă, agitaţie şi deadline-rui, ce poate fi mai relaxant decât o bună piesă de teatru sau o comedie? Poate un film la cinema ar mai fi o alternativă. Nu sună rău deloc, şi asta cu atât mai mult cu cât cinematografele şi-au făcut, încet, dar sigur, un loc călduţ în inimile noastre. Iar acum, grație multor locații și mall-uri noi, avem de unde alege ce să vizionăm și/sau cum să ne petrecem timpul liber.

Cât de mult va mai durea? …

Sunt convinsă că am însemnat foarte mult pentru el. Altfel nu aş înţelege de ce ai sta mai bine de 2 ani cu cineva, dacă nu ai simţi nimic pentru el? Chiar şi atunci când simţeam că se rupe ceva, parcă luptam mai mult să ne fie bine.

Sunt sigură că a simţit. Şi poate la fel de sigură sunt şi că voia să mă vadă fericită, dar parcă avea senzaţia că nu sunt şi că aşteptările mele ar fi foarte mari faţă de  ceea ce îmi poate oferi. Dar cu toate acestea, eram fericită. Simţeam de atâtea ori o fericire care mi se părea inexplicabilă. Credeam că nu poate exista aşa ceva. Şi cred că şi el a simţit asta. Nu cred că te poţi preface că nu simţi nimic, nu cred că te poţi preface că eşti fericit dacă nu eşti.

Şi pentru că simt toate astea, nu pot să cred că s-a terminat. Şi a mai trecut o lună şi încă una, şi tot aşa … A fost o vară apăsătoare, în care am încercat să fug de durere, dar de multe ori ea mă prindea din urmă. Îmi luam apoi maşina, în speranţa că astfel o voi putea depăşi, dar ea mă aştepta, din nou, la prima curbă. Era o fugă continuă, care în final se solda cu oceane de lacrimi şi multe întrebări de tipul “De ce … ?”. Tot încercam să răspund întrebări, le căutam acolo unde ele nu existau, întrebam pe la prieteni şi cunoscuţi şi toţi îmi spuneau doar “Mergi mai departe … “. Dar eu nu voiam să aud asta. Eu doar îmi doream să înteţeg ce mi se întâmplă, să regăsesc magia clipelor petrecute împreuna: zile de naştere, veri şi concedii, zile şi nopţi pline de farmec. Oare cum au putut dispărea aşa? Ce s-a întâmplat? De ce am ajuns să fim doar doi oameni obişnuiţi care nu mai au nimic în comun decât o cutie de amintiri? Oare de ce au rămas sentimentele şi durerea pierderii?

Cândva o să înţeleg. Nu ştiu când. Poate niciodată. Dar durerea va rămâne în suflet. Şi amintirile. Şi sentimentele. Şi întrebările fără răspuns …

Eu cred că totuşi am fost foarte importantă pentru el, aşa cum îmi tot spunea. Şi chiar cred că mă îndrăgea mai mult decât îmi spunea, că mă admira, că învăţa de la mine, că era mândru de mine. Şi totuşi … nu a fost îndeajuns. Cât de mult şi de tare va mai durea? … Oare îmi poate spune cineva?

UNIFEST, povestea merge mai departe

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 14 - 28 octombrie 2011]

Sau cum anii de studenţie pot fi mai frumoşi

Fiecare an şi fiecare mijloc de noiembrie aduc pentru tinerii studenţi o mulţime de evenimente dedicate lor. Chiar dacă încă suntem pe băncile facultăţii sau, din contră, privim cu nostalgie la anii de studenţie, trebuie să ştim că toamna este gazda – în fiecare an – lui UNIFEST – Festivalul Studenţilor din România. Festivalul se desfăşoară în 17 oraşe din ţară, în mod concomitent, la jumătatea lui noiembrie a fiecărui an.

Astfel, de mai bine de 8 ani încoace, manifestarea este adusă şi în Oradea, graţie Asociaţiei Studenţilor din Universitatea Oradea (ASUO) şi este aşteptată mereu de către studenţii orădeni şi … nu numai şi asta pentru că timp de o săptămână, diverse activităţi culturale şi de divertisment sunt pregătite exclusiv pentru ei.