Oradea, între compromis şi realitate

Înainte de a începe această postare, aş dori să fac precizarea de la bun început că sunt adeptă schimbărilor, că mă adaptez destul de repede la ele. Însă atunci când acele aşa zise schimbări presupun prea multe compromisuri, fac un pas în spate şi devin … destul de intrigată.

Oradea anului 2017. Ştirile zilei sunt lucruri care teoretic sunt normale. Dar sunt de fapt ceva demn de apreciat. Faptul că revenirea apei calde după o absenţă de câteva zile devine o ştire… sau o bucurie este deja mult peste puterea mea de înţelegere. De mai bine de 4 ani, Oradea trece printr-o modernizare a sistemului de încălzire de la Termoficare Oradea. Eu înţeleg foarte bine că trebuie schimbate ţevi pentru că cele deja existente sunt de pe vremea dinainte de Revoluţie, dar când aceste ţevi se tot schimbă şi se tot schimbă de câţiva ani, iar orădenii trebuie să rabde şi să nu aibă fie apă caldă, fie căldură, eu asta nu mai pot înţelege.

De mai bine de 2 ani de când stăm unde stăm, aş putea să număr cu degetele de la 2 mâini, lunile în care am avut complet, atât apă caldă, cât şi căldură (în lunile în care era MUSAI să fie), iar acest lucru nu mi se pare normal.

(foto: bihon.ro)

Am scris de multe ori despre Oradea. Am apreciat de-a lungul timpului, progresul care se face. Deci nu sunt deloc împotrivă, ba mai mult apreciez şi marchez acele lucruri. Dar la fel de tare mă răcâie faptul că de ani şi ani de zile trebuie să facem compromisuri. Şi nu le facem o dată pe an. Ci poate o dată pe lună sau mai des.

Ne dorim un oraş comparabil cu Barcelona sau Viena, dar nu avem nici măcar minimul de subzistenţă…

Nu cred că e cineva orb să nu vadă cât de multe s-au făcut pentru acest oraş. Cât de mult s-au dezvoltat unele industrii. Îmi amintesc cum în urmă cu 10 ani, când am absolvit, erau 2-3 firme de IT în Oradea. Acum paleta s-a extins tot mai mult, iar firmele sunt tot mai competitive. Mă bucur că noi rămânem în continuare o “firmă bengoasă”, cum o nominaliza azi o doamnă dragă mie la o instituţie şi la fel mă bucur că suntem apreciaţi în multe instituţii, inclusiv în Primărie.

Dar revenind … cu toate aceste multe realizări, oamenii deja sunt mai mult decât supăraţi. Cei care îşi permit, reuşesc să îşi achiziţioneze câte un boiler sau un aparat de încălzire a apei, dar cei care nu îşi permit, ei ce fac?

Aş vrea să înţeleg mai bine de cât timp mai este nevoie pentru compromisuri. În octombrie 2015, ni s-a promis că va fi ultima dată. De atunci au trecut aproape 2 ani …

Povestea noastră

Povestea noastră a început acum vreo 5 ani. Mai întâi doar 2 prieteni, uneori care se tachinau, alteori se ignorau. Însă timpul a trecut şi pretenia noastră a început să prindă contur. Şi sentimente.

A trecut un an de când stăm împreună. Şi nu degeaba se spune că până nu te muţi cu cineva nu ştii cum va fi. Şi aşa şi e. Cu bune, cu rele, am hotărât că e important să facem un alt pas în viaţa noastră.

Aşa se face că ieri, 25 aprilie, am decis să spunem un mare DA în faţa viceprimarului Ovidiu Mureşan, cel care ne-a oficiat căsătoria, în Sala Mare a Primăriei Oradea. A fost doar un prim pas spre ce va urma … Am decis că nunta religioasă şi petrecerea să fie la finalul lui septembrie.

Aşadar, ieri ar fi trebuit să fie o zi minunată pentru mine şi pentru Lucian. Însă se întâmplă câteodată în viaţă să nu ştim ce va urma … Printr-o ciudăţenie, la petrecerea de după, tata a avut un accident şi de aseară am tot umblat pe la urgenţe şi doctori. Chestia este că va trebui şi operat. Şi atunci câteodată, te întrebi, care este scopul pentru care ieri s-a întâmplat ce s-a întâmlat?

În mod cert, voi afla mai târziu. Totuşi pot bănui, aşa cum am scris şi într-o postare mai veche a mea, este că uneori facem prea multe lucruri într-un timp prea scurt, iar Dumnezeu ne dă adesea semne că ar fi bine să ne mai şi odihnim … Şi nu vrem să ascultăm. Până când ne dă câte un semn mai mare şi atunci suntem nevoiţi să ne oprim …

Eu cred că nimic nu e întâmplător în viaţa noastră. Şi pentru orice există un preţ. Pentru a fi fericit, trebuie să depui efort. Pentru a menţine starea de fericire la fel …

Prima zi dintr-un nou capitol al vieţii mele mă regăseşte meditând. Sperând şi dorind să reapară soarele pe strada noastră.

Oradea, între locuri frumoase și … amenzi

Știu că această postare a mea nu va schimba nicidecum lumea, și nici măcar gândirea edililor noștri orădeni. Dar, cu toate acestea, am simțit că trebuie să scriu aici, să povestesc ceea ce cu adevărat îmi displace.

Iubesc Oradea. Scriu despre ea de fiecare dată când am ocazia. Mă mândresc cu ea, prin toate fotografiile pe care i le fac. Iubesc toamna orădeană, corso-ul nostru, faptul că a crescut într-un timp extrem de scurt. Dar nu îmi place atunci când nu se face dreptate în orașul meu.

Azi, după foarte mult timp, m-am trezit cu o amendă de parcare. Da, am și eu vina mea, dar mă doare că aceste amenzi nu se aplică la toată lumea. De ce, spre exemplu, vinerea seara, magnații cu BMW-uri și Mercedes-uri, parcați mai mult decât ilegal pe drumurile special amenajate pentru pietoni, undeva pe Dorobanțiul de Oradea, nu sunt văzuți de absolut nimeni? Poliția, cu dubele aflate vizavi de ei, nu schițează nici cel mai mic gest pentru a-i sancționa! Ei de ce au voie, iar noi trebuie să achităm amenzi de parcare la un ghișeu unde doamnele de acolo sunt mai acre de vreo 1.000 de ori decât mine, care vărs bani în contul lor pentru salarii ? Da, acum nu pot să nu mă leg de aceste doamne funcționare, sictirite de viață, care trăiesc din banii noștri, și care au atitudine demnă de persoane care stau cu lime-ul și cu lămâia, zi de zi, în gură.

Aici nu sunt de acord. Și nu sunt de acord ca legea să nu se aplice pentru toată lumea. Dacă e lege, atunci să fie lege pentru toată lumea.

Am plecat mai mult decât îngrețoșată de la acest Serviciu de Parcări, și acest sentiment îl am de fiecare dată când am de plătit o amendă. Pentru că parcă l-aș plăti din banii acelor doamne, care mai mult stau decât lucrează, și mai mult sunt scârbite, decât prietenoase. Îmi pare rău că trebuie să spun asta, că iubesc acest oraș și că uneori mă face să mă gândesc și totuși de ce se întâmplă toate acestea? …

Vara asta … la Oradea

Uneori mă simt o norocoasă. Alteori cred că norocul mi-l fac singură. Oricum și oricum l-aș lua, un lucru este cert: nimic nu este întâmplător tot ce am făcut a fost prin dorința mea, una destul de mare. Vremea trece și habar nu am cum a trecut deja mai bine de o jumătăte din acest an. Mai puțin și intrăm în 2014. Simt cum zilele trec atât de repede, cum se întâmplă atât de multe lucruri.

De curând am lăsat președinția Oradea Toastmasters și alte colaborări au început. Am învățat în toți acești ani că întotdeauna după un sfârșit vine un nou început. De curând am debutat și în revista Whisper cu articole dintr-un domeniu care mă atrage mult și anume moda și arta. A fost o experiență foarte interesantă.

În același timp, mă bucur de această vară cu toate concertele și evenimentele pe care mi le oferă. Fie că este vorba despre Festivalul berii, unde i-am ascultat pe trubadurii de la Desperado, respectiv romanticii rockeri de la Compact și cu frumoasa lor piesă “Fata din vis”, fie că vorbim despre altfel de evenimente.

http://www.youtube.com/watch?v=snlCn1Op0bM

Nu am cum să uit nici de evenimentul de clasă organizat de Atelier Splendor și draga mea colegă, Andreea Ionescu, singurul wedding planner din Oradea, unde am aflat mai multe despre Regulile unei petreceri perfecte. De altfel, detalii se găsesc și pe blogul ei. Eu mă voi rezuma de această dată doar la a le felicita pe cele de la La Foulle pentru splendorile delicatese ce ne-au fost oferite.

Mă bucur tare mult când Oradea are atât de multe de oferit. Și sincer, cred că anotimpul cel mai potrivit orașului nostru este … Toamna. Și asta pentru că an de an, ne aduce atâtea și atâtea surprize plăcute … Abia aștept să vii tu dragă toamnă.

Dar până atunci vă doresc și vouă dragi cititori, să profitați de vara rămasă .. .și de tot ce vă oferă ea!

Paprika House, un loc tare cochet în Oradea

Recunosc. în ultima perioadă am scris mai rar, dar atunci când scriu îmi place să o fac cu pasiune și scriu despre lucruri fine. Azi am ales să scriu despre Paprika House, o pizzerie și un restaurant deopotrivă, din orașul meu drag, Oradea.

L-am descoperit acum aproape 2 luni și nici nu știam că are deja 2 ani de existență. La un teambuilding cu Qubiz, a fost locul primitor, pentru noi, cei peste 50, Paprika House ne-a adus diverse feluri de pizza, dar și preparate cu ciuperci sau carne de vită. Eu m-am delectat cu o pizza, care tare mult mi-a plăcut. Am rămas în legătura cu cei de acolo și am revenit.

Joia trecută, de ziua lui Lucian, am ales să o petrecem just the two of us, acolo. El și-a ales o Pizza Quatro Stagione, iar eu, Pizza Tărănească. Cu doar 20 de lei, am mâncat, amândoi, două pizze mari, suficient cât să ne delecteze papilele gustative și să ne și îndestuleze. Iar la final, m-am oferit să le fiu mesager cel puțin o lună de zile de acum încolo. Așa că, în mod sigur vă mai povestesc de ei, ba chiar vă invit să savurați din bucatele preparate de ei. Cel puțin azi, au Cerb sau mistret in sos vanatoresc cu galuste de paine unguresti. Dar ce deliciu !

Toate ca toate, Paprika House este și un loc primitor, au și o terasă tare frumoasă, numai bună pentru zilele calde de vară.

Și dacă încă nu v-am convins să încercați, atunci chiar merită să le faceți o vizită, între Fostul Banana Joe și Why Not, pe Strada Mihai Eminescu nr. 29. Eu voi reveni curând. 🙂

Oradea, mereu aceeaşi, dar de fiecare dată alta

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, 15 – 28 martie 2013]

O adevărată capitală verde a ţării

De foarte multe ori – poate şi pentru că suntem mereu într-o continuă alertă, apăsaţi de tot felul de griji zilnice – uităm să redescoperim frumuseţea lucrurilor mărunte. Renunţăm, de foarte multe ori, la pasiunile vechi, priorizitând astfel alte probleme. Însă, de cele mai multe ori, chiar şi o banală plimbare poate fi un lucru plin de farmec. Într-o zi de sâmbătă dimineaţă, când, în aparenţă, am scăpat de stresul din timpul săptămânii sau chiar într-o duminică liniştită, o ieşire în aerul liber ar putea fi o adevărată minune. Ne dăm seamă că preocupaţi mereu de grijile materiale, omitem să urmărim alte lucruri care contează de fapt. Aşadar, într-o dimineaţă de primăvară, devreme, pe când lumea încă nu a ieşit din casă,  într-o promenadă pe Corso, redescoperim atâtea şi atâtea locuri frumoase şi nu numai, Oradea este mai frumoasă, parcă, cu fiecar zi. Şi eşti surprins să remarci puncte de atracţie, care, cu alte ocazii îţi scăpau. Deşi mereu acelaşi, de atâţia şi atâţia ani, oraşul de pe Crişul Repede este de fiecare dată, cu fiecare (re)descoperire, tot altul.

Oradea, oraşul de pe Crişul Repede

Oradea, mai demult cunoscută cu numele de Oradea Mare, aflat în partea vestică a ţării noastre, este și cel mai important oraș din regiunea istorică Crişana. De secole de-a rândul, Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural și comercial. În Evul Mediu, în Cetatea Oradiei există un observator astronomic, primul în Europa. Drept urmare, meridianul de 0⁰ trecea prin Oradea.

Magie la Oradea

 [articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, 1-14 februarie 2013]

Un workshop care a adus nu doar magie, ci a captat atenţie

Magia este diferită pentru fiecare dintre noi. Pentru unii, magia este a te trezi din pat în fiecare dimineaţă şi a te bucura din plin de tot ceea ce îţi oferă viaţa. Alţii o văd în alte feluri. Surprinzător este faptul că magia poate fi întâlnită sub mii de alte forme, în viaţa de zi cu zi şi nu numai. Dar mai mult decât atât, magia poate să fie un pretext foarte bun pentru dezvoltare personală şi nu numai.

Pentru prima dată în oraşul de pe Crişul Repede, magia a fost adusă de către Magicianul Augustin printr-un workshop de antrenare a atenției prin iluzionism, care a avut în plus și un scop caritabil.

Magicianul Augustin la Oradea

Aşadar magia a fost adusă la Oradea de un maistru în aceast domeniu, şi anume Magicianul Augustin, care a susţinut un training de captare a atenţiei prin iluzionism. Situaţiile în care este necesară atenţia şi energia, în viaţă şi în business, sunt vitale. Câştigi doar dacă îţi controlezi atenţia. Pierzi din neatenţie. Iar accidentele produc victime şi leziuni. Mai ales în afaceri.

All Access Entertainment la Oradea

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 23 noiembrie – 6 decembrie 2012]

Sau cum dăm viaţă evenimentelor noastre

În Oradea, fiecare an aduce tot mai multe şi mai multe evenimente pentru noi. Fie că sunt evenimente culturale, sportive, de divertisment, adresate copiilor, liceenilor, studenţilor sau tuturor vârstelor, toate îşi fac loc tot mai mult în oraşul de pe Crişul Repede. Oraşul devine astfel şi gazda veseliei şi bunei dispoziţii. Acest fapt se accentuează cu atât mai mult cu cât, de curând, un centru cu numele All Access Entertainment s-a deschis în oraşul nostru. Dacă vă doriţi ca evenimentul pe care îl organizaţi să fie unul cu totul şi cu totul deosebit, cei de la All Access Entertainment, vă vor oferi un program special. Despre ce înseamnă pentru Oradea, în cele ce urmează.

All Acces Enternainment, la nivel internaţional

All Access Entertainment se ocupă, la nivel internaţional,  cu oferirea de joburi în mai multe ţări din Europa. Acestea se adresează: dansatorilor, coregrafilor, cântăreţilor, modelelor, designerilor şi sunt accesibile atât în ţară, cât şi în străinătate. În ceea ce priveşte ţara noastră, cei mai căutaţi sunt dansatorii. În prezent, dansatorii All Access Entertainment sunt căutaţi pentru joburi în Turcia si Luxemburg, în animaţie şi show; şi totodată în Londra. Cea care se ocupă de imaginea trupei de muzică GB13, este cunoscuta dansatoare – fostă membră a trupei locale de dansuri moderne M&Q – Carmen Popa, director artistic.

Membrii All Access Entertainment anunţă faptul că în 8 decembrie, va avea loc filmarea primului lor videoclip oficial. În acest caz, compania asigură coregraful, dansatorii, make-up artistul, videograful şi fotograful.

Studcard, cu şi pentru studenţi

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 26 octombrie – 2 noiembrie 2012]

Sau despre o studenţie mai frumoasă

Unii spun că în viaţă cei mai frumoşi ani sunt anii de liceu. Alţii susţin că anii de facultate i-au marcat şi i-au încântat cel mai mult. Sau alţii consideră că tot ce a venit după studenţie a fost mult mai frumos. Toate ca toate, dar începutul de octombrie, aduce pentru studenţi un nou an universitar, în timp ce pentru nostalgici, 1 octombrie reaminteşte de emoţiile aniilor de facultate. Şi nu numai.

Din acest an, studenţii din Oradea au încă un motiv de bucurie. De altfel, au, cu fiecare an, tot mai multe, dar acesta este unul dintre ele. Astfel, în premieră, în oraşul de pe Crişul Repede, Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Oradea (ASUO) aduce StudCard, un proiect cu şi pentru studenţii orădeni.

Ce este StudCard?

StudCard, este un proiect studențesc al Consorțiului Studenților din România (CSR), lansat in premieră naționala la Cluj-Napoca, în urmă cu 6 ani de zile. Ulterior, 2 ani mai târziu s-a extins și în Targu Mureș, iar din acest an, studenţii din Timișoara se pot bucura şi ei de acest proiect. Mai mult decât atât, începând cu data de 23 octombrie 2012, acesta ajunge şi în oraşul nostru.

Doamnă Toamnă

Încă de mult timp nu am mai avut un weekend atât de liniştit. De casă, de familie. Obişnuiam, cel puţin în ultimul an, să mă recreez în diverse moduri atunci când intram în weekend. Doream să evadez din agitaţia cotidiană şi îmi luam prietenii şi ieşeam. Oriunde aveam posibilitatea.

Scriam într-un post mai vechi, că anul acesta chiar am călătorit, poate mai mult ca niciodată, dar oricât de magice au fost acele locuri, nicăieri nu e mai bine ca acasă. Aşa se face că şi în acest sfârşit de săptămână am făcut activităţi diverse în casă sau prin oraş. Şi a fost atât de bine !

Săptămăna care urmează va fi una deosebită. Sau cel puţin asta îmi doresc. Şi asta şi pentru că vineri, 12 octombrie, adică chiar de Ziua Oraşului, voi avea ocazia de a-i revedea pentru a multa oară pe îndrăgiţii mei de la Direcţia 5.

Desigur că nu voi rata nici concertul trupei Vama, din aceeaşi seară. În fapt, întregul program al Toamnei Orădene 2012 se găseşte aici: http://toamnaoradeana.com/program/. Şi merită. E unul foarte variat, cât să acopere toate gusturile şi toate vârstele.

Îmi place să mă bucur de toamnă. De anotimpul meu iubit. De agitaţia pe care o provoacă în jurul ei, atunci când îşi face apariţia. De impactul pe care îl are asupra mea. De bucuria ce mi-o dă.

Barem, blogul meu a auzit multe despre această toamnă. Şi va mai auzi. Pentru că vreau să crească din nou. Alături de simţirile şi de trăirile mele. Alături de experienţele mele puse laolaltă şi relatate cu drag, aşa cum obişnuiam să o fac şi mai demult. Pentru că acest blog (pentru care sper că în curând îi voi lua binemeritatul domeniu), la cei aproape 5 anişori ai lui, trebuie să trăiască. Atâta timp cât voi fi şi eu.

Doamnă Toamnă, Doamnă toamnă, mă pui pe gânduri. Mă pui pe scris. Îmi dai de lucru, îmi transmiţi energie şi inspiraţie. Vezi? De aia te iubesc !